Jurnalul unei fete Moarte

✏ Capitolul 29 - Tot ce înseamnă fericire e interzis

Spor la citit

Teo: Am voie sa fac orice, Beatrice.

Bryan: Povestea, de fapt e cu totul diferită. Ea a aflat despre ce s-a întâmplat și m-a rugat sa te salvez din închisoare.

Eu: Închisoare? ... Atât de grav era ce au făcut ăia?

Bryan: Au omorât în jur de 6 persoane și au vândut droguri.

Eu: Oh ... La naiba ...

Teo: Ai grija ce camera ii dai.

Bryan: Eu ma gândeam să-i dau un apartament și sa stea cu o fata. Are îngerul slab, nu se descurca singură.

Un ciocănit se aude, apoi usa se deschide.

?: Am dus bagajele.

Bryan: Ea e colega ta de apartament, Beatrice.

Teo: Buna idee, Bryan! Asa nu-mi fac griji, o sa fie pe mana voastră.

Alina: Vino, Beatrice.

Ma apropii de fata, care părea de vârsta mea. Când ajung în fata ei ii zâmbesc ușor, apoi o urmez pana în apartament.

Alina: Eu sunt Alina, iar aceea e camera ta.

Îmi arata cu mana o usa maro. Apartamentul e mare, nu ma asteptam sa fie aranjat frumos.

Sufrageria și bucătăria arătau minunat, deși totul era în crem și maroniu.

În camera mobila arăta ok, dar culoarea abisului parca îmi transformă inima în gheata.

Aly: E târziu, trebuie sa mergem la cantina, dacă întârziem chiar și 5 minute o sa avem probleme.

Îmi scot telefonul din geanta, apoi o urmez printre copii ignoranți și înfricoșători.

Ajunsa la destinație un baiat îmi taie calea, începând sa rada.

?: Măi, măi, măi. Uite peste cine dau eu.

Mă uit la Alina speriata, iar ea îmi face semn sa ma calmez și sa ma cert. Iau o gura mare de aer, instalând zâmbetul victorios.

Eu: Oh, yeah. Nici n-am ajuns bine ca dau peste maimuțoi.

?: Hei! Gura mica!

Eu: Că de nu ce? Crezi ca mi-e teama de un puști?

?: O sa vezi în viitor cine sunt eu.

Mârâie nervos, apoi pleacă.

Aly: Wow, bravo! Eu niciodată n-am putut sa ma cert cu el, de fapt nimeni nu a putut. Tatuajele lui îmi îngheață sângele în vene ... sa nu mai spun despre voce.

Eu: Am dat de naiba, nu?..

Aly: Nu-ti fa griji. Când ai venit nu cred ca ai observat ceva.

Eu: Sa observ ce?

Aly: Sunt două clădiri. Asta e a fetelor și cealaltă a băieților. Din păcate cantina lor momentan nu e construita, spune oprindu-se în spatele unei cozi. Vino, vrei să-ți dau un sfat?

Eu: De ce, nu?

Aly: Nu manca sandwich de sardine.

Eu: Suna scârbos..

Aly: Are gust și mai oribil decât suna.

Începem sa radem ușor, fără sa atragem atenția multor persoane.

Aly: Pe tine te-a lăsat cu telefonul? , spune în soapta intrând in camera.

Eu: Da..

Ma asez pe canapea scoțând telefonul din blugi și pornind muzica.

Teo: Daca aude cineva muzica o sa fim moarte, spune râzând și începând sa danseze.

Eu: Aoleu, dar nu omor pe nimeni ... de ce sa fim pedepsite?

Aly: Tot ce înseamnă fericire e interzis în aceasta școală. Acum lasă asta și dansează cu mine! Sa ne bucuram cât timp mai putem.

Eu: Bine zis.

Ma ridic și încep sa dansez. Mai bine zis sa ma prostesc, dar e tot una. La câteva minute aud usa cum se deschide, dar o ignor dansând în continuare.

Alina se oprește și se uita mirata la usa, eu privind-o întrebător. Ea doar face un mic semn ca a obosit, așezându-se pe canapea.

La câteva secunde simt două mâini cum ma îmbrățișează pe la spate. Încerc sa ma întorc, dar puterea lui e mult mai mare.

Aly: Nu speria asa fata..

?: Dupa regulile scolii amândouă trebuie sa fiți pedepsite.

Eu: Cine esti și de ce nu-mi dai drumul? ...

********************************
Va urma