Printesa Vampirilor II

Lisabona

Astăzi,14 mai am plecat spre Lisabona.. Am fost înstintată că fratele meu a trecut pe acolo.. Am prietenii prin toată lumea care îmi dau informatii despre orice persoană pe nume Dimitri Martinez.. De când am avut tragicul accident la vârsta de 8 anisori si ceva am aflat că nu sunt doar vrăjitoare.. Sunt si vampir si vârcolac.. 3 în 1.. De atunci am hotărât să învăt a mă apara singură..

Si uite-mă aici, azi o femeie matură, nu mă pot numi adolescentă, o fată a cărui destin s-a schimbat.. Am o familie fericită si o soră de 15 ani.. Plus fratele meu Dimitri pe care îl caut de când aveam vârsta de 12 ani..

În ultimii 2 ani, m-am ocupat numai de poporul meu, l-am apărat si m-am luptat pentu liniştea lui si l-am căutat încontinuu pe Dimitrii.. Numai luna asta, până în această dată, am călătorit în 15 tări si nu am gasit nimic despre Dimitrii..

În fine.. Să revenim la zborul spre Lisabona.. Tudor, un prieten de la scoala de vrăjitori s-a mutat în Lisabona de curând.. M-a informat că la văzut un băiat care se caza la un hotel din apropiere pe nume "Dimitri Martinez" ... Am plecat fără să mai informez ca plec spre Lisabona.. Telefonul meu e mort, dar cum voi ateriza îmi voi lua un nou telefon... Nu vreau să îi enervez pe mama si pe tata.. Tata mă iubeste foarte mult si stiu că ar face orice pentru a afla unde sunt..

Dintr-o dată o persoană care cred că lucrează pe acest avion vine spre mine..

D:Domnisoara Martinez??
Eu:Da..
D:Aveti un apel.
Eu:Ok.. Dă-mi telefonul.

Iau telefonul din mâna domnului.. Mă uit mai întâi la număr.. Mda.. Cum mă aşteptam.. Tata.. Pun telefonul la ureche, dar nu foarte aproape deoarece stiu că tata va începe să tipe..

"Tata:Ninaaaa!! Unde esti?!
Eu:La o prietenă?!
Tata:Mă crezi prost?
Eu:Nu tată.. Scuze..
Tata:De ce nu m-ai anuntat că ai plecat spre Lisabona? !
Eu:Pentru că aveam de gând să mă întorc repede.. Si sunt destul de mare să am grijă si singură de mine..
Tata:Stiu că esti majoră, dar nu poti pleca fără să ne anunti.. Mama ta e foarte îngrijorată..
Eu:Am plecat în fugă.. Sorry.. Oricum mă intorc mâine..
Tata:Ok.. Discutăm când ajungi acasă.. Ai grijă de tine..
Eu:Da tati.. Paa.. Te iubesc mult..
Tata:Pa scumpa mea!! Si eu te iubesc mult!!"

V-am zis eu că tata află imediat?! Îmi e o lene să ajung acasă si să îmi facă morală.. Si mai ales mami să înceapă cu replici din astea ale ei că "Dacă păteai ceva? " sau "Dacă te răpea cineva si pe tine?!"... Sunt destul de mare să imi port singură de grijă.. An 18 ANI!! Acum să las totul la o parte, deoarece avionul meu aterizează..

Cobor din avion, iar pe aeroport mă asteaptă masina trimisă de prietenul meu Tudor..Urc în ea, iar sofer ştie deja unde trebuie să mă ducă.. Sincer, e prima oară când ajung în Lisabona.. Mii se pare un oras foarte ok, si ceea ce mă atrage cel mai mult e arhitectura medievală si străzile înguste... Poate că o să mai rămân câteva zile în vacantă..

Ajung în fata hotelului unde a fost văzut fratele meu acum câteva zile.. Cobor din masină si mă îndrept spre receptia hotelului... Acolo sunt întâmpinată de o femeie de vârstă mijlocie, scundă, cu ochii mari si albastrii si părul de un maroniu închis..

D:Bună ziua.. Dumneavoastră sunteti..
Eu:Da.. Sunt Nina Martinez..
D:Ati venit pentru dosar nu?!
Eu:Da..

Iau dosarul si plec.. Mă urc în masină.. Mă uit pe dosar si nu văd nimic legat de un anume "Dimitri Martinez".. Pff.. Îmi scot bricheta si dau foc la dosar.. Deschid geamul si arunc dosarul.Plec nervoasă spre aeroport..

Nota autorului:Bună!! Acesta e primul capitol din acest volum.. Imi pare foarte rău că l-am postat târziu... Si îmi cer scuze că nu l-am făcut de 1000 de cuvinte.. Am scris doar 700 de cuvinte.. Deci.. Astept păreri dragii mei.. Vă iubesc mult!! ❤❤😘😘