Dirty Secrets

Antrenament

Scarlett

Spusele lui m-au facut sa ma inrosesc. E asa de dragut acum cu mine. As vrea sa nu se schimbe nimic. Sa ramana totul asa. Perfect.

Dar gandurile frumoase mi se opresc in amintirea ca astazi am primul meu antrenament cu arma. Ma ridic din pat si ma duc sa imi fac un dus rece care sa ma aduca la realitate. Dupa cele 5 minute răcoritoare, revin in camera si Rhett nu mai era acolo. Probabil s-a dus si el sa se schimbe si sa isi faca rutina de dimineata. Ma îndrept usor catre dulap si observ ca mi-a lăsat un biletel lipit de acesta.

"Sa vi la parter dupa ce mănânci mărul pe care ti l-am lăsat pe noptieră. Acolo vom exersa."

Ok. Ma îmbrac cu un maieu negru, niste colanti care sa ma lase sa fac toate miscările de care o sa am nevoie,a incalt cu perechea de adidasi rosii pe care i-am primit de la Rhett saptamana trecuta si imi pun o pereche de manusi de piele ca sa nu ma rănesc.

Rhett: Neata! Alegeți arma!

In fata mea era o vitrina gigantică cu foarte multe arme. Toate aratau...uau.

Ma opresc in faţa unui pistol pe care il recunosc din colectia tatei. O lacrima mi se scurge încet pe obraz.

Rhett: Smith & Wesson Model 500.

Ma uit la el neintelegand ce vrea sa spuna.

Rhett: Asta e modelul pistolului. E cel mai puternic model de revolver din lume. Esti sigura ca vrei sa faci primul antrenament cu el? Oricum o sa incerci si cu arcul si cu cutitul. Adică ca sa te descurci in orice situatie.

Dau din cap aprobatoare uitându-ma lung. Pun mâna si il iau din vitrină trăgând spre una din tintele pregătite de Rhett. Total pe langa.

Rhett: O sa fie mai bine.

Incearca sa ma linisteasca dar în momentul de faţă chiar nu pot. Trebuie sa distrug Black Shadows! Sunt furioasă! Nu e bine cand sunt furioasă si am un pistol in mana! Apas pe tragaci fara sa vreau si...Nu!!! De ce? De ce sunt asa de neatenta? De ce sunt asa de...Eu? Il nimeresc pe Rhett in abdomen. Abdomenul lui perfect de noaptea trecută era gadilat de degetelele mele fine. Cum am vazut ca glontul isi croieste drum spre el, am inceput sa vad in ceata. Ochii mi s-au inundat cu lacrimi ce ieseau una cate una umezindu-mi obrajii. O ameteala cumplita imi cuprinde capul si se raspandeste încet, încet in tot corpul. Fara voia mea, ochii mi se închid si acum tot ce pot sa vad e negru. Simt cum cad dar nu mai apuc sa simt si durerea provocată de pamant. Am lesinat.

Dupa ceva timp simt ca imi revin. Vad aproape totul alb. Ma îndrept spre scări ca sa ma duc in camera mea. Cand ajung sus, vederea incepe sa imi revina. Intru in camera mea, ma asez in pat si imi pun perna in faţă roland in ea. Sper totusi ca acesta sa fie un vis, nu, un cosmar si sa ma trezesc în orice moment.

Incerc sa ma calmez si cobor inapoi la el să verific faca pot sa fac ceva.

Nu mai e acolo. Stai, ce?! Cum sa nu mai fie acolo?! Cine l-a luat? Daca se putea face ceva si acum e posibil sa il tina departe de mine sa nu il tratez?