The Lawyer (Harry Styles)

Capitolul 1 - caz încheiat , caz câştigat. (+trailer)

Ascultam cu atenţie în timp ce avocatul cu care mă confruntam să câştig cazul nega faptele clientului său. Argumentele lui sunt invalide. Neagă faptul că mi-a hărţuit clientul şi l-a tras într-o capcană spunându-i că-i va da banii când defapt nu a făcut-o , iar acesta a protestat. Voia să-şi primească răsplata pentru care a muncit , dar acesta a refuzat şi a început să-l bată. 

- Ca avocaţi , este de datoria noastră să ne croim drum în societate respectându-l pe cel de lânga noi , dar ceea ce spui dumneata nu pot tolera. Negii faptul că clientul meu a fost hărţuit de acest om , intervin după ce mă satur să-l ascult. 

- Clientul meu a fost nevoit să se apere deoarece clientul tău l-a lovit în faţă! exclamă el. 

Este atât de penibil , ştie foarte bine că nu este adevărat , dar continuă să o spună. Voi câştiga cu siguranţă acest caz. 

- Vă rog să vă calmaţi , intervine judecătorul când vede că faţa lui Jake (avocatul) devine roşie de furie. 

- Domnule judecător , vreau să intervin. Lucrurile pe care le spune Jake sunt de neacceptat, nu este adevărat. Aş vrea să-i acordaţi clientului meu puţin timp să vorbească, spun şi apoi să aşez jos. 

Liam (clientul meu) începe să poveastească cum acel om l-a tras în ţeapă şi cum i-a spus că-i dă o sumă mare de bani dacă lucrează o lună pentru el şi cum când i-a cerut bani a protestat şi a început să-l lovească. 

- Caz închis, rosti judecătorul în cele din urmă. Domnişoara Doyle a câştigat cazul , adaugă şi apoi se ridică de pe scaun şi pleacă. Roaba lui neagră îi atârnă pe jos şi nu pot să nu râd când clientul lui Jake se răsti la domnul judecător trăgându-l de roabă. 

- Mulţumesc , Samantha! Încă un client fericit, îmi spun în gând când îl aud pe Liam cum îmi mulţumeşte. Ai fost grozavă pentru vârsta ta, spune şi roşeste. Ne vedem azi la mine acasă , la ora 19 să discutăm suma de bani pe care ţi-o ofer. 

- Sigur domnule Payne! Mi-a făcut plăcere , spun şi îi strâng mâna. 

- Te rog, spune-mi Liam, nu sunt bătrân să-mi spui ''domnul Payne'' , râde şi încep şi eu să râd.

Mi-a mai spus încă o dată mulţumesc, şi-a luat la revedere şi a plecat. 

Caz încheiat , caz câştigat.

Este atât de drăguţ şi grijului. De prima dată când i-am acceptat cazul mi-a oferit un cadou şi m-am gândit să-i întorc gestul când ne întâlnim azi să discutăm despre suma de bani care mi-o datorează. Nu aş vrea să-i iau bani, pe parcursul timpului mi se pare că devenim prieteni, dar totuşi îmi trebuie banii.

Când am ieşit din curtea judecătorească m-am dus la mall să-i iau cadoul. Nu prea ştiam despre el. Am observat când m-a angajat ca avocat că avea un tricoul cu echipa de fotbal Stripes The Red, dar nu ştiu sigur. Şi eu am purtat o brăţară fosforescentă cu numele lui Michel Jordan,dar asta nu însemna că sunt fană. Sunt puţin confuză. Ce aş putea să-i iau? 

M-am dus la raionul pentru bărbaţii şi am văzut o cravată neagră cu picăţele albastre -mi se părea că se potriveşte cu tenul lui aşa că m-am gândit să o pun în coş. Am mai văzut şi un papion, dar mă îndoiesc că ar purta aşa ceva. Un costum negru , cu cămaşă asortată mi-a atras atenţia, dar nu mi-l permiteam - era scump plus că mi se pare cam exagerat să-i fac aşa un cadou. Avem o relaţie client - avocat nu prieten - prietenă. Dar acum nu mai este clientul meu, deci nu mai avem nici o relaţie. 

M-am dus la casă să plătesc cravata, apoi am condus până acasă. 

A fost o zi lungă şi mă simt atât de obosită. Aş vrea să mă arunc în pat şi să dorm 5 ore, oricum aş cam avea nevoie de somn să-mi odihnesc mintea. Avocaţia îmi cam suceşte minţile - nu e că nu-mi place , îmi place ce fac, dar aş fi fost mai sigură de faptul ăsta dacă nu m-ar fi trimis mama direct la facultatea de avocatură şi dacă m-ar fi lăsat pe mine să-i spun că vreau să merg. 

Mi-am golit mintea pentru o secundă şi mi-am amintit de Liam. Trebuie să-i împachetez cadoul la fel de frumos cum mi-a împachetat şi el mie cadoul - a fost un cadou minunat. N-am mai primit cadouri de la clienţi până acum de asta cosider acest gest foarte special. 

M-am dus la sertare şi am luat o panblică roşie, o cutie micuţă cu înveliş asortat cu cravata - neagră cu buline albastre şi am împăturat cravata , apoi am introdus-o în cutiuţă. Voiam să fie perfect. Nu ştiu de ce mă străduiesc atât pentru Liam, până la urmă nici nu suntem prieteni, dar înfine, vreau să fac ceva frumos pentru el. Să-l văd zâmbind în timp ce-i întind mâna să-i dau cadoul. 

Când îmi verific telefonul de pe de pe măsuţa înconjurată de fotolii plus canapeaua asorată am văzut că am 5 mesaje vocale şi un apel pierdut. Cine m-o fi sunat? Când ascult mesajele vocale toate sunt de la mama spunându-mi să trec pe ea să-mi spună ceva , iar apelul pierdut l-am primit de la un număr necunoscut. 

Apelez numărul să văd cine e şi o voce masculină îmi răspunde ; e plictisit , moleşit. 

- Bună , spun când îmi alung gândurile. Samantha Doyle. 

- Ştiu cine eşti, spune parcă cu un dezgust în voce. Ce e în neregulă cu el? 

- Îmi vei spune cine eşti? spun pierzându-mi răbdările. 

- Vreau să te angajez, okay? Termină cu întrebările, e enervant, spuse, de data asta cu enervare în voce. 

E atât de arogant. Într-un final a început să-mi povestească cum a aflat de mine de la un prieten de-al său, Liam (Liam! Mă mir că un tip ca el are prieteni precum acest tip) şi cum că ar vrea să mă angajeze ca avocată. Mi-a mai spus cum Liam i-a povestit că sunt bună la ceea ce fac şi că ar vrea să mă pună şi el la încercare. A aranjat o întâlnire la o cafenea mâine , unde , să discutăm despre cazul lui. Ciudat e că nu nici nu s-a prezentat , a început să fie arogant de parcă aş fii o prietenă veche de-al lui pe care nu a plăcut-o niciodată. 

Mintea mea a apelat deja la imaginaţie să-i formeze un chip acestui tip. Atitudinea o ştiu deja. După voce aş putea spune că are maxim 20 de ani, dar nu sunt sigură. Mi s-a închipuit în minte un băiat înalt, cu trăsături frumoase - nu ştiu de ce tocmai frumoase , de obicei oamenii nesuferiţi nu au o înfăţişare chiar atât de plăcută. 

Mi-am scuturat capul punându-i stop acestui gând şi m-am uitat la ceasul de pe perete care bătea ora 18:30. 

Oh , Doamne! O să întârziu la întrunirea cu Liam!