The Lawyer (Harry Styles)

Capitolul 4 - o plimbare în canoee.

- Cu o canoee, spuse şi un zâmbet îi lumină faţa. 

- Scuză-mă? 

- Ce e, nu ştii ce e aia o canoee? râde. 

Am rămas tăcută când ne-am urcat în maşină. Nu ştiu de ce fac asta, aş putea doar să-i iau banii, sau să încerc să-mi fac ordine printre gânduri şi să încerc să găsesc argumente să-i rezolv cazul, sau să-l refuz şi să-mi văd de viaţă. Sunt atât de multe variabile, dar ce aş mai putea face în acest moment? Sunt deja aici. Aş putea să deschid uşa maşinii şi să mă arunc. 

- La ce te gândeşti? 

Oh, păi vezi tu, mă gândesc la cum aş putea să scap din situaţie asta în care tocmai am intrat, adică la tine. 

- Totul se mişcă atât de repede când eşti într-o maşină, spune şi îşi trece mâna prin păr. Nu crezi? se întoarce să se uite la mine. 

- Doamne, uite-te la drum! spun şi îi pun mâna pe faţă şi i-o întorc spre drum. 

Oh, doamne, de ce am făcut asta? Mereu când mă panichez, acţiunile mele sunt nasoale. 

- Ce e în neregulă cu tine? Pari agitată. Relaxează-te, spune şi suflă uşurat, apoi se întinde şi porneşte radio-ul. 

A început o melodie lentă şi relaxantă şi mă simţeam atât de bine când mă uitam la Harry pentru că starea lui era atât de molipsitoare încât chiar m-a făcut şi pe mine să mă relaxez. 

Am închis uşor ochii şi lumina soarelui care bătea puternic îmi dădea o stare de bine. Gândurile îngrijorătoare au dispărut, acum doar ţineam ochii închişi, dar apoi mi s-au deschis brusc. 

- Harry? 

- Da, Sam? 

- Unde mergem? 

A început să râdă din nou. Râde din orice. E teribil să-l auzi toată ziua că râde de tine. 

A devenit atât de tăcut. Nici nu se mai uita la mine. 

A intrat cu maşina într-o pădure şi de acolo a mai condus vreo 5 minute şi apoi am putut admira un lac imens care era înconjurat de pădure la margine. Harry s-a dat jos din maşină şi a luat-o la stânga, apoi îl văd după 10 secunde că vine înapoi, ajunge la maşină, vine pe partea mea şi deschide uşa: 

- Aştepţi invitaţie specială? 

Tot am putut spune a spus un ''oh'', apoi m-am dat jos din maşină urmându-l. După copacii, mai încolo de maşină de vreo 20 de paşi se afla o canoee albastră făcută dintr-un lemn de stejar. Arăta minunat.

- Am pregătit totul dinainte să vin la tine, spuse Harry şi începu să-mi prezinte părţii mici ale canoeei. Vezi, sunt patru vârsle, spune şi arată cu degetul către cele 4 vârsle din canoee, vom vârsli amândoi. Şi vezi acolo, pe şezătoare ţi-am pus o pernă să fie mai moale. Am adus şi nişte gustări, arătă de data această spre o pungă mică şi se îndreptă spre ea. Am luat o pungă de popcorn şi ţi-am adus ciocolată, le scoate pe toate din pungă şi mi se pune în braţe. Şi.. un mic cadou pentru că mi-ai acceptat cazul. 

Îmi explodează mintea. Ajutor. 

- Mergem? îmi pune mâna pe spate. 

Am înţepenit, am rămas fără cuvinte. Ce aş putea să-i spun? Este atât de drăguţ cu mine şi totuşi, îmi era atât de frică de el, dar până la urmă se pare că a fost o copilărie să fug aşa de el fără ca măcar să-i dau o şanşă atunci. Oricum, mă bucur că i-am oferit această şansă de a veni aici cu el pentru a-l cunoaşte mai bine.