The Lawyer (Harry Styles)

Capitolul 2 - aceea discuţie incomodă.

M-am dus repede la dulap şi mi-ai scos o pereche de blugi albaştri deschişi la care am adăugat un tricou asortat. Timpul trece repede şi e deja 18:45. Mi-am lăsat părul pe spate şi am coborât repede scările blocului pentru a ajunge la maşină. 

Am pus cheile în contact şi am pornit spre casa lui Liam. Am mare nevoie de bani în perioada asta. Data trecută când mi-am părăsit clientul şi am luat doar banii a fost un dezastru ; clientul s-a dovedit a fii vărul judecătorului, iar asta mi-a cauzat belele, iar acum trebuie să le dau banii înapoi. 

Când am ajuns în faţa casei lui, am parcat maşina şi iată-mă acum, în faţa uşii lui aşteptând să vină să-mi deschidă uşa. Ar fi trebuit să mă gândesc pe drum şi câţi bani să-i cer , de data asta nu în exces. Deja i-am cerut 600£ luna trecută. 

Aş putea să-i cer 400. Sau e prea mult? 

Gândurile mi-au fost întrerupte de Liam, care mi-a zâmbit şi m-a poftit să intru. Când am ajuns în living, Liam fiind în spatele meu, doi tipi erau deja acolo. Era unul blond şi unul brunet. 

- Scuze, trebuia să te sun, îmi şopteşte la ureche când îmi vede expresia feţei. 

Îmi era jenă să apar acolo în timp ce are musafiri şi având în vedere că am venit aici să discutăm despre o sumă de bani care mi-o datorează o face şi mai jenantă. Mi-aş dori să am un vraj magic de fasole care să mă trimită acasă cu o simplă bătaie din pălmi.

- Ei sunt Zayn şi Niall , spune Liam după câteva secunde de tăcere penibilă. 

- Bună, spun şi ridic mâna în semn de salut. O să .. vorbim mâine, îi spun lui Liam şi fac dreapta împrejur ca să plec. 

Deşi eram cu spatele am avut senzaţia că mă urmăreşte. 

Când am ajuns în pragul uşii, înainte să-mi iau la revedere, am scos micul cadoul, ei bine nu e chiar un cadou, e doar o cravată, nu e mare lucru. Pe faţă i s-a conturat un zâmbet imens fiind ,evident, surprins de gestul meu. 

- Mulţumesc, chiar nu trebuia! spune şi mă prinde într-o îmbrăţişare. 

Mi se pare ciudat, e ca şi cum a-m avea o relaţie de prietenie încă de pe vremea de când eram nişte copii şi ne făceam farse, apoi ne împăcam. De ce am toate gândurile astea? 

- Oh, ba da. Şi tu mi-ai făcut şi mă gândeam să-ţi întorc gestul. 

După ce mi-a povestit cum mi-a luat husa de telefon de la mall şi cât de mult i-a luat să-mi aleagă una neştiind-mi gusturile, ne-am luat la revedere şi am aranjat o întâlnire mâine, la aceeaş ora. 

Restul zilei mi l-am petrecut în casă urmărind nişte filme vechi de dragoste printre care se număra şi Titanic, dar apoi m-am răzgândit şi m-am întins în pat pentru a trage un pui de somn. 

Soneria suna întruna deprinzându-mă din visele mele plăcute. 

Când am deschis - surpriză! Mă trezesc cu mama sărindu-mi în braţe. Ce e cu ea aici? 

- Ce s-a întâmplat? 

- Oh, scumpo, nu te bucuri să îţi vezi mama? îmi spune privindu-mă direct în ochii. Îi puteam observa umezeală din ochii făcând aproape să cadă câteva lacrimi. 

- Desigur! Intră , îi spun şi o conduc până la canapea. 

Mi-a povestit cum că s-a angajat la o stagiatură, şi că a fost chemată aici pentru a afla dacă o primeşte sau nu. Oh, de când nu am mai văzut-o! Parcă a trecut o veşnicie ; s-a întâmplat doar de 2 ani să plec de acasă şi să mă angajez la o firmă de avocaţie. Acum parcă s-a distanţat de mine ; îmi vorbeşte altfel, iar vocea ei pare tremurândă. Oare să aibe emoţii?