Capitolul 2

6.4K 207 2
                                    

Am plecat catre Vero si pe drum am vazut un catelus ce imi era prea mila sa il las acolo singur asa ca am stat cateva minute sa ma joc cu el

-Vai ce catelus dragut esti tu

-Dute si urmaresteo.Zice un necunoscut catre un alt necunoscut

-Ce pot sa fac.Sta acolo si se joaca cu javra aia.

-Dute si taci

Ma duc catre Vero si simt ca ma urmareste cineva.M-am intors sa vad cine e dar nu era nimeni.

Nu e nimeni.

Merg in continuare apoi cineva ma prinde de maini si eu incep sa tip ca nebuna.Am incercat sa ma zbat ca sa pot sa ies din stransoare si chiar a functionat.Am fugit cat mai tinut piciorusele mele subtiri.Pana cand chiar nu mai puteam.Trebuia sa iau o gura de aer.Dar nu ma puteam opri pentru ca astfel ma prindea.Nu eram de loc aproape de Vero pentru ca am luat-o la stanga si ca sa merg catre ea trebuia sa iau la dreapta.
Eu nu eram sportiva mai deloc.Am fugit dar se pare ca m-am impedicat de o piatra uriasa.Am cazut iar eu m-am intors sa vad daca mai e tipul ala acolo.M-am ridicat si am inceput din nou sa fug de frica.Cand am dat coltul am vazut mai multi baieti care cand m-au vazut oprindu-ma brusc au fugit dupa mine

De ce mi se intampla chiar mie asta.Ma dor de moarte picioarele si abia ca mai pot sa respir.Sunt vreo 3 barbati in spatele meu care par binefacuti si puternici.

Fugeam in continuare.Dar m-au ajuns si m-au prins de brate si unul din ei ma tras de par ce asta ma durut foarte tare.

-Lasati-ma in pace,ce vreti de la mine?

-Pe tine

-Dar de ce?Ce v-am facut

-Nu ne-ai facut nimic dulceata.

-Nu imi mai spune asa

-Iti spun cum vreau.Si rade pervers.

Nu pot sa cred.Tata si mama au avut dreptate tot timpul asta si eu nu i-am ascultat.Stirile alea chiar ca sunt importante.Ar trebui sa ma uit mai des la stiri.
Imi este asa de frica.Ce o sa se intample.Tremur de numai pot.

-Unde o ducem acum.Spune un tip

-In apartamentul nostru.

-Ceeee?Unde ma duceti?De ce?Cum?Ce vreti sa imi faceti?Spun eu foarte ingrijorata.

-Pui prea multe intrebari dulceata.Mai taci.Spune tipul foarte nervos

Sunt foarte speriata.Si nu cred ca o sa imi dea drumul prea curand de aici.Oare unde sunt?

M-au trantit pe ceva tare.Stateam nemiscata si nu scoatem un cuvant.Imi era foarte frica.

-Hai dulceata spune ceva nu iti fie frica.Nu ai de ce.

Nu am de ce???!!!!Cum adica?Eram pe strada si mergeam si eu catre o prietena si dintr-o data vine cineva si ma strange de maini,eliberez din stransoare fug mult si dupa ce dau coltul va vad si pe voi ce fugiti dupa mine.Cum sa nu imi fie frica.Tie nu ti-ar fi?Pacat ca nu am curajul sa iti zic asta.Pentru ca daca as fi tupeista ti-as zice.

Nu puteam sa îi spun nimic deoarece imi era frica.

Va urma.......

Prizoniera?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum