Capitolul 3

6.2K 187 1
                                    

Speriata ca intotdeauna.Nu am putut dormi de loc.
Stau nemiscata in locul unde am fost trantita.
Vine un tip la mine si ma ia in brate dar nu intr-un mod dragut ci ca pe un sac de cartofi.
-Unde ma duci?Zic eu

-In camera mea.Din apartamentul meu.

In continuare imi e frica si continui sa tremur.Nu ma pot opri nici moarta.
De ce am fost asa de proasta sa nu imi ascult parintii.Ei tot timpul au dreptate si chiar acum i-am respins.In cele mai grele momente sunt singura.Doamne cine ma pus sa ies afara.E doar vina mea.Rapitori tampiti.Nu puteati voi sa rapiti pe altcineva.De ce chiar eu.
Sunt asa de suparata,lacrimile mi-au invadat fata.

-Nu mai plange scumpo,nu rezolvi nimic.

Nu imi pasa daca rezolv ceva.Eu vreau acasa la mama si tata.Si din cate inteleg asta e o invatatura de minte.Trebuia sa imi ascult parinti.Acum cred ca sunt morti de ingrijorare.

-De ce nu vorbesti scumpo?

Daca imi mai spui o data scumpo nu stiu ce iti fac........dar nu pot sa iti fac nimic esti de doua ori cat mine.Si nici macar nu am curajul sa vorbesc cu tine.Tot ce zic e doar in mintea mea.

-O sa taci si nu o sa vorbesti de loc nu-i asa??

Logic ca o sa tac doar nu iti inchipui ca o sa vorbesc cu rapitorul meu.

-Bine taci.Esti o.........

-O ce?Am spus eu cu incredere in mine

-Oooo deci acum vorbesti?Cum de?

Si nu i-am mai zis nimic.

De ce sa nu vorbesc.Doar de aia mi-a dat Dumnezeu gura,ca sa o folosesc.

-Aseaza-te in pat.

Dar daca nu am chef

-Haide,doar nu ai de gand sa stai in picioare toata ziua

Mai bine de cat sa stau in patul ala jegos.

-Daca nu ai sa vorbesti ai sa.........

-Ce am sa patesc.Nu imi e frica de tine.Ba da imi e frica foarte tare dar ma gandesc ca daca el nu stie asta ma lasa in pace.

-Nu iti e frica?

-Nu........zic eu cu o voce foarte joasa

El cauta intr-un sertar destul de mare ceva dar chiar nu stiu ce.Imi e frica.Daca vrea sa ma omoare.Ce ma fac?O vai?Cred ca a gasit ce a cautat.O nu.

El indreapta un cutit spre mine si incepe sa tipe ca disperatu.

-Acum iti e frica?Zi zi.Tipa el ca un tampit

Chit ca imi e foarte frica, nu îi zic nimic.

-Vorbeste.Sau tu chiar vreai sa.........sti tu ce.

Lasa-ma in pace.Vreau acasa.Tremur toata.Nu ma pot opri iar lacrimile iarasi incep sa cada.

-Dar numai plange.Imi spune el intr-un mod sarcastic si apoi incepe sa rada.

-De ce razi ca .........

-Ooo,continua scumpo continua.Spune cu o fata de parca e pregatit sa ma omoare.

-Nu am sa continui.Zic cu o voce inceata.

Atunci se apropie de mine iar eu......

Va urma.......

Prizoniera?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum