Prizoniera?

Am ajuns acasa

-Daca o sa te vada tata cred ca o sa sara in sus de bucurie.Si ea cine e? Spune fratele ei

-Ea e colega mea de clasa Ariana

-Buna. Spun eu

-Buna. Apropo.Aratati oribil.Si tre sa il dam la politie

-Nuuu!!!! Spune Mara

-Ce vorbesti? Ai inebunit? Cum sa nu il dai la politie? Spun eu

-Pentru ca...nu stiu...nu il dati...va rog.Daca faceti asta din nou o sa dispar si de tot

-Te-a amenintat? Spune fratele ei

-Daca o sa il dam la politie o sa se razbune pe mine

-Daca o sa il dam la politie nu o sa iti faca nimic pentru ca o sa fie in puscarie. Spune fratele ei

-Si daca o sa scape? Zice Mara

-Nu o sa scape. Hai sa mergem.

Ajungem in apartamentul Marei.Era dragut.

Mara : Mama,tata.Mi-a fost asa de dor de voi.

Tatal ei: Scumpa mea.Nu pot sa cred*plans de fericire*

Mama ei : Marușca mea

Mara : Mamă,ti-am zis sa nu zici numele asta fata de prieteni

Eu : Nu e nimic *ras*

Mama ei : Scuze fetita mea.Cine e dobitocul.Cine e nemernicul care mi-a rapit fetita.Zi

Mara : Nu conteaza.Conteaza acum ca sunt cu voi

Eu : Aa...eu ar cam trebui sa ma duc acasa.

Mama ei : Stai la o cafea

Eu : Nu multumesc

Tatal ei : Dar si tu ai fost rapita?

Eu : Da dar am evadat cu greu

Mama ei : Nu permit sa ti se intample ceva pe drum.Te ducem noi cu masina

Eu : Va multumesc foarte mult

M-am urcat in masina lor.M-au dus pana acasa.
Eram asa fericita ca am ajuns.
Nu am mai fost niciodata asa fericita ca ajung acasa.
De abia astept sa imi vad familia.

Va urma..............