Capitolul III: Pe lângă faptul că sunt avocat, știu să folosesc o armă.
A durat jumătate de oră până când am ajuns din nou acasă pentru a mă pregăti pentru cină. Părinții mei încă nu au ajuns acasă, iar eu o aștept pe mama. Ea mereu zicea că nu prea ies din casă, așa că deja îmi pot imagina cât de fericită va fi când îi voi zice că ies la cină cu Sinned și Lisa. Cu părinții mei am un raport destul de bun, ne zicem tot, chiar dacă mai tot timpul la muncă și când ajung acasă se închid amândoi în birourile lor, nu sunt ca ceilalți părinți ocupați, ei nu sunt indiferenți, iar atunci când își dau seama că ceva nu este în regulă cu mine, așa cum au făcut de fiecare dată, sună la firmă și îi anunță că nu se vor putea prezenta pentru că au probleme acasă.
Decid să mă ridic din pat pentru a începe să ma pregătesc, îmi iau niște haine pe care le port prin casă și mă duc la baie pentru a face un duș. Intru și mă opresc în fața oglinzii și încep să mă observ, părul meu drept tăiat până la umeri este de un șaten deschis, aproape blond, ochii mei sunt verzi, mi-au plăcut dintotdeauna, i-am moștenit de la tata, nasul meu este mic, iar pe acesta l-am moștenit de la mama, la fel ca buzele, care sunt mari.
Ies din duș și îmi dau seama că ai mei au ajuns din cauza râsetelor, așa că mă grăbesc să îmi pun halatul și să ies din baie pentru a intra in camera mea, mai apoi să o chem pe mama în camera mea.
«Spune-mi, scumpo, de ce ai nevoie?» apăruse pe usă cu zâmbetul ei eternic.
«Ies în oraș» am reușit să șoptesc, imaginându-mi deja reacția ei, care nu a întârziat să ajungă.
«Chiar ieși? Cu cine? Știi deja cum te vei îmbrăca? Cu ce te încalți? Te machiezi? Vrei să te ajut? Dacă vrei, poți împrumuta de la mine vreo rochiță. Poți să o iei acea rochiță bleu marin care îți plăcea mult.»
Încep să râd, mereu a fost așa, este mult mai emoționată decât mine, cu toate că eu trebuie sa ies, nu ea.
«Mamă, nu te agita așa, e doar o ieșire în oraș. Pot lua una dintre rochițele pentru cinele noastre și tocurile la fel. Voi ieși cu Lisa și cu un băiat pe care l-am cunoscut de puțin timp, mă voi machia lejer.»
Mamei deja îi strălucesc ochii și îmi imaginam ca va vrea să mă ajute.
«Mă poți aștepta? Mă duc să îmi dau jos hainele de birou și să îmi pun hainele de casă, iar după voi veni să te ajut. Nu te mișca de aici!»
O văd ieșind din cameră fugind zicându-i tatei, care cel mai probabil trecea pe hol, că voi ieși în oraș, iar el, ca de fiecare dată, își face apariția în fața ușii mele.
«Deci în seara asta ieși.» spuse el ridicând o sprânceană și încrucisându-și brațele.
Zâmbesc și încep să mă joc cu șnurul pantalonilor pe care mi i-am pus înainte ca mama să apară în camera mea.
«Da, voi ce veți face? Dacă vreți pot să rămân cu voi, onpot suna pe Lisa și să îi spun că nu mă pot duce.»
«Cred că vom sta acasă în seara asta și te vom aștepta pentru a ne zice cum a mers. Nu este nevoie să rămâi, mama ta este fericită pentru că ieși, nu cred că vrei ca să o întristezi. Dar dacă nu ești obosită, când ajungi, am putea să ne uităm la filmul tău preferat.»
Facem asta de fiecare dată când ei rămân acasă seara, ne punem în fața televizorului și ne uităm la The space between us, chiar dacă nu este un film la care te poți uita cu părinții, când l-am găsit, mama a vrut să se uite împreună cu mine, iar tata a renunțat la a citi cartea lui pentru a se uita împreună cu noi, așa că nu este doar filmul meu preferat, dar și a lor.
«Ar fi perfect, tată. Pregătiți popcornul.»
«Deci cu cine ieși?»
«Cu Lisa și cu un băiat pe care l-am cunoscut de curând, Sinned.»
«Spune-i băiatului, că pe lângă faptul că sunt avocat, știu să folosesc o armă.»
«O să îi spun, tată, nu te preocupa.»
A dat din cap dându-mi de înțeles că va pleca, iar atunci a ajuns mama, care a început să îmi prezinte toate rochițele mele, pe care le cunoșteam deja, dar am lăsat-o să o facă, pentru că îmi place să o văd cu zâmbetul pe buze. Am continuat să o ascult până când am decis cum să mă îmbrac și cum mă voi machia. Sper că îi va plăcea lui Sinned.
CITEȘTI
Existând împreună
Cerita Pendek" -Tu şi eu? -Nu, noi, spuse el serios, uitându-se în ochii ei, acum există un "noi", acum existăm împreună. "
