INTRU in casa plângând,Irene dupa mine,simteam cum ma rup in bucăți,cum ca dorinta de a face un bine omenirii adica de a nu mai exista era tot mai mare...Nu vroiam sa vad pe nimeni. Irene ma imbrtisasera prieteneste si încerca sa imi domolească plânsul --Nu plânge,Danyel nu e mort,el va trai mereu in sufletul celui care nu-l uita --Eu nu îl voi uita nicicând --Inseamna ca va fi nemuritor,daca nu il vei uita Intr-un fel Irene ma linistisera Nu degeaba vrea sa devină psiholog...Irene crede ca m-am linistit ...Ma lasa in camera usor suspinand.De parca avea sa stau intr-un loc..Mi-am luat micul ghiozdan in care mi-am pus telefonul,un cutit si un maiou alb...Am sărit pe geam, pentru ca Irene imi blocasera usile din toată casa.Am mers încetișor pe drum spre o pădure pe unde alergam cand inca părinții imi erau alaturi.Ma simteam in largul meu,in drum ma intalniseram cu Angie o bună prietenă
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
--Unde pleci?Ma intreaba ea pe un ton suspicios --Pai,dupa un mic soc (ce mic soc,mi-a decedat un prieten ,la naiba)plec sa ma relaxez in sânul naturii.. --Bine,plec sa fac ceva cumpărături în oras --Mi-a parut bine,ne mai vedem(daca ne vom mai vedea).... Plecaseram nu imi părea absolut deloc rău de ceea ce avea sa fac. Gasesc un copac ,falnic si frumos,totusi vreau sa stiu ce ar putea sa imi povestească...Ce mai vorbesc? Scot maioul alb ma descalt de conversii mei albi ,telefonul il deconectez si incep,cutitul il plimb ușurel pe suprafața mâinii,fac 3 tăieturi adânci una dupa alta,Încet fac niste litere cu sângele meu,mai degrabă un mesaj: "Danyel Vin la tine! Imi pare rau Angie,Irene si părinții mei" Fac alte taieturi si tot asa pana simt ca cedez întunericului,cad jos palidă la fata,dar totusi un mic zâmbet schitat de aceasta satisfacere ca il voi putea vedea pe Danyel.Simt ca sunt mai usoara,nu ma vad !trec prin copaci de parca nici nu ar exista,Pe pământ vad o fata desculta cu parul negru si fața alba ca varul,totusi însîngerată,ma apropii si inteleg ca acela era fostul meu trup... Mda,alegerea ei sau a mea?Stai ambele am fost vinovate... Plutesc pana la casa Dianei,o observ pe Irene cum merge pana in camera Dianei pentru a o mai potoli emotional,insa cand ajunge nu o vede,panicată o suna pe Angie ,Ea spune ca a vazut-o pe Diana cum pleca spre pădure. Irene pe nerăsuflate Nu alergasera ci parca zburasera pana acolo,incepe a cerceta fiecare locusor,pana da de trupul plapand al Dianei, vede mesajul de pe maiou,înțelese totul se aplecase deasupra ei si incepe a plânge amarnic ,ma apropii de ea si o mângâi nu simte ca nu sunt asemenea oamenilor sunt un suflet al unei pamanteni.Ii spun --Nu plânge totul va fi bine --ce?Cine e ? Incep sa aiuresc spune Irene in soaptă. Irene il suna pe John (iubitul ei) si peste 20 de minute John era alaturi de Irene pe Diana o pusese in spatele masinii,iar ei în fața.In curand ajunseseră la spital,descoperiseră ca Diana murisera din cauza unor tăieturi adânci care puteau omori pe cineva în jumatate de ora ,in timp ce la ea totul se făcuseră dupa o ora si ceva,aceasta decedasera de o zi si inca i se simțea un puls minimal,o puseseră sub aparate... Între Timp Eu(sufletul Dianei) Am ajuns unde l-am vazut pe Danyel --Ce cauti aici?Intreaba el mirat nu te astept decat peste vreo 50 de ani --Am venit la tine ..spun pe un ton rusinat --Du-te la ei.... --Dar... --Nici un dar...Se apleca catre mine si isi atinse buzele de obrazul meu.Ma apuca de haină si ma dasera in jos Simt ceva peste mine...Stai sunt la loc .. Deschid ochii ii vad pe Irene si Un tip blond un pic brunet langa ea,Angie intr-o parte tinandu-mi mana. Salut...Mai scriu daca va place
