III

28 8 0
                                    

    Am ajuns acasă. Era ora 1:00, iar mama nu dormea. Când m-a văzut m-a întrebat ce s-a întâmplat.
E: -Un prost şi-a vărsat cafeaua pe mine şi am venit să mă schimb.
M: -Ce nesimţit!
E: -Vezi că după voi lua maşina cu mine.
M: -Ok.
    M-am dus în cameră şi m-am schimbat într-o fustă roşie mulată şi o cămaşă neagră. Am profitat că sunt acasă şi mi-am luat şi nişte pantofi cu platforma negrii. După mi-am luat cheia de la maşină, am ieşit împreună cu Sara afară, ne-am urcat în maşină şi am plecat înapoi spre club.
S: -Ce ţi-a mai zis?
E: -Mai nimic.... m-a întrebat doar cum ma cheamă şi câţi ani am.
S: -Aaaa... dar... a vărsat cu intenţie cafeaua pe tine.
E: -Umm.. nu ştiu, după ce m-a intrebat câţi ani am, şi-a aprins o ţigară, şi-a aplecat cotul pe masă, şi a vărsat cafeaua.
S: -Aaa..
    După, până la club am tăcut.

.

.

    Când am ajuns la club, ne-am dus la masă. Cât timp am fost plecate, au părăsit clubul şi Emma cu James, care, cred ca au plecat împreună la casa unuia dintre ei, fiind un cuplu. Între timp, am rămas pe scaun, iar ceilalţi dansau. La un moment dat începe piesa mea preferata "You don't own me". Îl văd pe Alex venind spre mine.
A: -Pot să mă revanşez cu un dans?
E: -Umm... da!
    Îmi întinde mâna, şi mă duc cu el la dans.
E: -Umm... Alex.
A: -Da?
E: -Scuze pentru reacţia mea!
A: -Scuzele imi apartin!
E: -De fapt, eu ummm... te iubesc!
A: -Şi eu!
    Şi atunci, în acel moment, m-a sărutat, a fost un sarut lung, pasional, placut! Simţeam fluturii care zburau în stomacul meu, simţeam iubirea faţă de el. Îl iubeam, mult.
E: -Haide!
A: -Unde?
E: -Afară, să ne plimbăm.
A: -Unde vrei să mergem?
E: -Unde o fi, atâta timp cât sunt cu tine, nu îmi pasă unde mă duc.
    În acel moment am plecat, mi-am luat geanta, am urcat în maşina şi am mers într-un parc. Ne-am plimbat şi am vorbit o oră. Descoperisem lucruri în comun, aflasem despre el că mai are o soră mai mică, Ana. Îl cunoscusem, mă cunoscuse. În acea seară am început o poveste de dragoste magică. Păcat că timpul era limitat şi somnul mă cuprindea.
E: -Mi-e somn. Ce ar fi să plecăm acasă, şi să ne întâlnim azi tot aici, în parc.
A: -Ok. Şi eu sunt puţin cam obosit.
E: -Bine, hai că te duc acasă.
A: -Lasă, voi lua un taxi, tu du-te şi odihneşte-te. Ne vedem azi, aici.
E: -Bine! Te iubesc!
A: -Şi eu!
    Ne-am sărutat, ne-am îmbrăţişat şi am plecat fiecare acasă.

Piesa preferataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum