Capitolul 6

6 0 0
                                    

Dupa inca 3 luni de mers prin spitale si la sedintele plictisitoare de chinioterapie visul meu a devenit realitate.Am luptat si am reusit ,pentru mama ! Dar si pentru visul meu .

Atunci cand visezi la ceva  nu trebuie sa renunti ,oricat de greu ar parea trebuie sa lupti.Daca totul ar fii simplu in viata poate ca ar fii plictisitor,asa trecand peste anumite obstacole viata devine mai palpitanta.

Desi nu o mai am pe mama alaturi de mine eu o simt aici aproape.Un om nu moare niciodata ,moare doar atunci cand este uitat ,mereu va fii viu in amintirea celor dragi.

De fiecare data cand simt ca nu mai pot si nu mai rezist ma uit spre cer,stiu ca mereu e alaturi de mine .

Visele devin realitateUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum