Visele devin realitate

Capitolul 4

*dupa 1 luna

Razele soarelui imi mangaie usor fata.Dupa o luna de stat in spital si de sedinte de chinioterapie pentru a putea merge din nou astazi merg acasa.Imi e atat de dor de casa mea .Imi e dor si de mama ,tata mi a zis ca imediat dupa accident a trebuit sa plece in Germania cu serviciul.

Gandurile imi sunt intrerupte de o voce calda de femeie 

Keathrine :Mama?

era doar asistenta...

Asistenta: Mama ?ce prostii spui acolo scumpa mea ?Mama ta a murit in ziua in care ati fost aduse.

Am simtit un gol imens in stomac ,iar fata mi s a inundat de lacrimi.

K:Ce prostii spuneti ?Tata mi a zis altceva ,nu putea sa ma minta 

*tata intra in camera :

K: TATA ? CE SPUNE FEMEIA ASTA ? MINTE NU I ASA ? SPUNE MI CA MINTE ! 

A: Imi pare rau domnule credeam ca i ati spus

T:Nu,stati linistita oricum trebuia sa afle...Ne lasati singuri va rog

A:sigur 

K: CUM AI PUTUT SA MA MINTI ? M AI PRIVIT ATATA TIMP IN OCHI MINTINDU MA ? CE FEL DE OM ESTI ?NU O SA TE IERT NICIODATA !

T:Scumpa mea te rog nu vorbi asa , am facut asta sa te protejez,urma sa ti spun .

K:SA MA PROTEJEZI ?CUM?MINTINDU MA ?

T:Te las singura

Nu pot sa cred ca tata mi a ascuns asta .Trebuie sa lupt pentru mama si sa pot merge din nou