Dependence cannot be stop

                  Sper sa va placa prima mea poveste de pe wattpad.Daca aveti anumite remarci de facut nu ezitati sa mi le spuneti si chiar ,va rog, sa fiti sinceri daca este buna sau nu.Voi tine cont de parerile voastre.Enjoy!!!

                   Kylie este o fata de 17ani devenita populara in noua sa scoala odata ce l-a cunoscut pe cel mai tare tip din cartier.Numele sau este James in varsta de 18 ani,este sufletul oricarei petrecerii si binecunoscut pentru noptiile albe la care sunt invitati toti cei din liceu.

                    Kylie nu a stiut cand l-a cunoscut prima data pe James ce fel de persoana este.El a fost primul care i-a vorbit atunci cand s-a mutat si de atunci au ramas prieteni.La inceput i s-a parut un baiat de treaba, la locul lui,dar a aflat destul de tarziu cine era cu adevarat.

                    La scoala,Kylie este tot timpul la bratul lui James.El este in centrul atentiei,spune cate o poanta ,rade ,iar toti ceilalti sunt in jurul sau.Kylie este tacuta ,ea nu se baga in discutiile lor si uneori ii trateaza cu indiferenta.Ei nu-i pasa de palavragelile lor ,dar o ranesc nespus de mult vorbele aduse de cele 3 "barfitoare"ale liceului ,faimoasele majorete ,: Lorena ,Tracy si Charlotte.Cele 3 sunt adevarate fiare cu colti care ar fi in stare sa te sfasie pana obtin ce vor.Lorena de fiecare data este prima care da tonul:

                      "Uite-o si pe primitiva aia la bratul lui Jam, ce zdrente are....Ce-o vedea Jam la ea???"

                      "Nu stiu ,colega,dar in orice caz eu cred ca o ia dupa el sa o faca de ras"

                      "Hehehe"

                 Rasetele lor se auzeau zgomotos si rasunau de la o posta.Kylie era afectata de vorbele lor ,dar nu lasa sa se vada acest lucru ,continuand sa asculte fara sa riposteze.Dupa ce a terminat de vorbit ca intre baieti James a vorbit asa de tare incat au auzit toti aflati in curtea scolii:

                      "Hey,Kylie ,poti sa-mi spui si mie de ce nu razi niciodata la glumele mele?Sa stii ca pentru mine esti un nimeni nu am nevoie de tine...esti-esti o ...

                      Nici nu a terminat fraza,ca toti au inceput sa rada in hohote incat le-au dat lacrimile.Kylie se inrosi ca un rac ,dar nu stia ce sa faca asa ca si-a desclestat mana din bratul lui si a fugit cat a putut de repede.Lacrimile ii curgeau siroaie pe obraji sai.Nu-i venea sa creada ca el tocmai si-a batut joc cu atata amuzament ,incat nici nu a schitat vreun gest sa repara atitudinea pe care o avusase.Radea mai tare decat ceilalti pentru a-si arata suprematia.

                        Ajunsa acasa, Kylie era hotarata sa se desparta de javra cu care statuse de 2ani.I-a trimis un SMS prin care ii spunea "De azi inainte nu vreau sa ma aud de tine si nici de cei care te inconjoara.Vreau sa ma lasi in pace!"

                         Nu trece mult timp si el o suna...Sa-i raspunda sau mai bine il lasa sa sune cat o vrea oricum pentru ea nu mai exista nicio cale de impacare...Ii raspunde:

                        "Ce vrei?"

                         "Hey, alo ,alo..Unde te crezi?Nu stii cu cine vor-vorbesti? Nu-mi ras-raspunde mie cu tonul asta!Te-am sunat sa-ti spun ca daca tu te desparti de mine ai de suferit asa ca ai face bine sa ai mai mul-multe grija!!Nu mi-a placut atitudinea pe care ai avut-o ...."

                          Ii inchide.

                          Isi inchide telefonul,nu vroia sa mai auda de el.James nu era un simplu baiat,ea stia acest lucru de cand aflase cu ce se ocupa,dar spera ca va renunta...dar oricat incerca sa-l convinga prietenii lui erau cel care il ademeneau si il antrenau s-o faca in continuare.

                            Kylie se indragostise de el de prima data cand si-au vorbit si i-a fost alaturi chiar si atunci cand a inceput sa se agraveze.Dar,acum nu-l mai suporta.Era hotarata sa-si duca pana la capat decizia de-al lasa sigur.

                              Au trecut 2 zile de la acel incident si nici un semn de la James.A uitat sau inca vrea sa se razbune?Orele treceau greu la scoala, Kylie era total plictisita si astepta cu nerabdare pauza.Pe coridor il vede pe James la sertarul ei :

                             "Kylie,iarta-ma!Te rog, nu am vrut sa-ti spun cunvintele acelea...Eram stii,tu, ametit!"

                              "James,imi pare rau,dar nu mai pot avea incredere in tine!"

                             "Dar, Kylie ,eu chiar tin la tine si te implor sa ma ierti.Nu o sa se mai intample.Promit!!"

                               Tinea si ea la el cu adevarat.Ii placeau ochii lui mari negri care straluceau cu atata duiosenie si care asteptau un raspuns.Deodata o ia de mana si alearga pe coridor pana ajung in curtea scolii si incepe sa tipe cat il tineau plamanii:

                              "Vreau sa stiti cu toti ca am fost un idiot, Kylie este cea mai minunata persoana pe care am intalnit-o in viata mea!!!"

                               Toti au ramas uimiti, aceasi intrebare pe buzele tuturor "A innebunit de tot?"Kylie se simtea in al noulea cer, era fericita ca James a recunoscut in fata tuturor ca tine la ea.Se impacasera si amandoi erau fericiti ca un adevarat cuplu.Se uita in ochii lui si credea intre-adevar ca se schimbase si ca atunci era doar fumat.il iertase...

                               "Nu uita incepand de azi sunt o alta persoana...tu m-ai schimbat."

                              Si-au luat la revedere si tot drumul spre casa Kylie nu-si putea lua gandul de la ce ia spus James.Sa fie adevarat?Pare ca relatia lor o ia pe calea cea buna...

                                La ora 03:27 suna telefonul..Kylie,somnoroasa ,raspunde imediat:

                                "Alo,cine este la telefon?"

                                "Hey,Kylie,sunt eu Marc.Vino cat poti de repede la "vizuina".James a luat din nou... nu cred ca mai apuca ziua de maine..."

                                  Nu a mai spus nimic , era imbracata in pijamale si-a luat halatul si papuci si alergat cu sufletul la gura spre locul cu pricina....