Ne vedem în altă viață

Capitolul 3

Am rugat-o pe Adeine să mergem acasă, că nu mă simt bine. După ce am ajuns acasă, am plâns până am adormit. Era 12:15 noaptea, când am primit un apel:

- Alo!
- Bună frumoaso! Ce faci?
- Sunt bine, ce vrei?
- De ce vorbești așa cu mine?
- De ce m-ai sunat?
- Ești bine?
- Nu e treaba ta!
- Credeam că aveam ceva, ce sa întâmplat?
- Nu avem nimic! Doar lasă-mă în pace!

Îi închid telefonul și încep să plâng. Ce se întâmplă cu mine? De ce mă simt așa rău?
O mulțime de gânduri mi-au inundat mintea... De ce eu?
Imediat, am primit un mesaj:

- Am crezut că ești diferită!
- Sunt! De aceea nu te vreau în viața mea.
- Ce am făcut? De ce te comporți așa?
- De ce?! Chiar mă întrebi asta? Cine era fata cu care erai ieri?
- Care fată?
- Nu te preface că nu știi. Fata pe care o îmbrățișai la mall?
- Ești geloasă?
- Nu, nu-mi pasă, e treaba ta!
- E sora mea, frumoaso.
- De ce nu te cred?
- Pentru că mă placi și ești geloasă!
- Nu te plac și nici geloasă nu sunt.
- Dacă tu spui, vrei să ieși cu mine, frumoaso?
- Nu știu, poate.
- Te iau la 7:30. Poartă ceva frumos.
- Mereu port haine frumoase!

Eram așa de fericită, doar un mesaj de la el m-a luat din iad și m-a urcat până-n rai.

Timpul a trecut repede și în curând era timpul pentru întâlnirea mea cu Gabriel. Am ales o rochie frumoasă, m-am machiat, mi-am făcut părul și am așteptat să vină.
La 7:30 se aude soneria.

- Mă duc eu!
Am ajuns la ușă și am deschis:
- Ești aici!
- Deci poți vedea.
- Ești rău!
- Doar glumesc! Ești așa frumoasă!

Obrajii mi s-au înroșit instantaneu și un zâmbet sfios mi-a apărut pe față.
- Mulțumesc, și tu arăți bine!
- Nu-i nimic nou. Eu arăt bine mereu.
- Oh, ești și foarte modest.
- E una din multele mele calități.