Restul zilei decid sa cant si si sa compun cateva cantece. Fac asta de obicei. Viata mea va trece prin anumite modificari. Acum ca sunt singura. Aud cateva voci si imi dau seama ca geamul meu este deschis. Casa mea este departe de lumea aia, locuiesc undeva pe un deal. NU NU SUNT RAPUNZEL, nu o sa vina niciun print sa ma scoata de aici si nu sunt asa nebuna sa las pe cineva strain sa intre in casa mea. Plus ca stau la etajul 1 iar cheia de la usa de la intrate e chiar pe masa din bucatarie. Pot sa plec si singura daca vreau.
Revenind la vocile pe care le auzeam. Am iesit pe geam si imediat ce am am scos capul am observat un grup de copii de varsta mea. Erau 2 fete si 2 baieti. Am vrut sa ma ascund, dar prea tarziu. Una din fete m-a vazut.
- Hei! Tu!
Am scos capul iar pe geam si ma uitam la ei.
-Ce faci acolo? ma intreaba unul din baieti.
Sa vorbesc sau nu cu ei? Sunt straini. Nu ar trebui sa fac asta.
-Las-o Michele, ne ignora. Poate nu e prea sociabila
- Sean, daca sta aici inseamna ca e deprin zona. Nu am vazut-o pana acum.
- Poate e noua in oras. Intervine celalalt tip.
-Noah, imposibil. As stii asta.
- Miky, esti obsedata sa ii stii pe toti. Uite ca nu e asa. Lasa fata in pace, doamne. Sperii oamenii si pe mine la fel. spune Sean.
- Ugh, bine. Tot ce voiam este sa fiu prietenoasa. Aparent, rip viata sociala. Sau.. Hei, tu fata de acolo, vrei sa facem un selfie?
Un ce? Ce naiba mai e si ala ? imi spun in minte.Apoi vad cum scoate o chestiuta care se aprinde si imi dau seama imediat ce e ala. Un telefon. Dap, tata mi-a zis despre el. Avea si el unu'.
Cand vad ca se intoarce cu spatele la mine, cred ca va pleca, dar apoi o vad cu telefonul in mana si imi dau seama ca asta nu va iesi bine. Imi vad fata pe ecranul telefonului ei asa ca ma las in jos incat sa dispar complet din poza.
-Uite, nu vrea sa apara in poza. Eu zic sa plecam, haideti. Esti prea obsedata de treaba asta cu popularitatea. Nu iti aduce niciodata ceva bun. Ne disperi! strica Sean la Michele.
- Uff, bine. Imi pare rau daca te-am speriat. spune Michele dezamagita.
Nu voi vorbi cu straini. Nu. Nu voi face asta vreodata.
Ii vad pe cei 4 ca se indeparteaza de casa mea, apoi respir usurata cand nu ii mai vad deloc.
Ma intorc pe varfuri si merg in bucatarie. Imi fac ceva de mancare si merg in camera mea pentru a mai citi cate ceva. Ador sa fac asta.
Stand asa linistita in pat, aud ceva ciudat, ca o melodie venind de la parter. Ma ridic putin speriata si merg spre sursa zgomotului. In sufragerie vad ceva ca sa aprinde apoi se stinge, iar zgomotul e mai tare. Ma apropii si vad telefonul tatalui meu sunand.Nu stiam ca in ziua aia si l-a uitat acasa. Ciudat. Ma uit la numele persoanei care il suna si vad ca este matusa Marry. Stau cateva minute pentru a-mi da seama cum se raspunde iar cand in sfarsit reusesc, ii aud vocea matusei mele .
-Elizabeth, scumpo, tu esti?
- Da Marry, chiar eu.
- Oh, scumpo, imi pare asa bine ca iti aud vocea, ajung in intr-o ora la tine, bine? Avem multe de vorbit.
-Stai, nu trebuia sa vii in cateva zuile?
-Am plecat mai devreme. Nu te pot lasa singura asa mult timp. Acum esti responsabilitatea mea, bine? Ai stat singura 4 zile, deja e prea mult pentru un copil de 17 ani, care a ramas fara parinti, oh..Scuze draga mea, nu am vrut sa sune asa. Promit ca voi avea grija de tine, iti voi fi ca o mama, bine?
-Multumesc, Marry.
- Nu ai de ce, bine stai acolo si ajung si eu, da?
-Da.
Apelul se inchide. Merg iar in camera mea, luand telefonul cu mine. Poate totusi imi va fi de folos.
*******************************************************************************8
Scuzati greselile
ly all
