Sunt Logan, mai putin important este numele,cea mai importanta este povestea mea am 15 ani traiesc in orasul DARCK ROUTE acesta e un oras sarac plin de intuneric. Amagirea mea ca m-am nascut aici creste pe zi ce trece deoarece stau si privesc la orasul de asupra noastra, WHITE LAND. Orasul acela era plin de lumina si bucurie, puteam vedea aceste de pe stanca mea de la marginea orasului. M-am indragostit de acel loc avea o vedere extarordinara la patiseria lui Hans. O sa credeti ca m-ar interesa vreo reteta de pateuri, nu. In fiecare dimineata trecea ea. Cum adica ea ? Ea, fata ce m-a facut sa merg de un an si jumatate in acel loc pentru a o vedea 15 sec. Era o fata cam de varsta mea cu ochii albastri si parul brunet, cred ca cea mai frumoasa fata pe care am vazut-o, pacat ca ne despartea o bariera invizibila, dar totusi existenta ce nu ne lasa decat sa ne vedem. În ziua de 03 noiembrie aceasta a intrat in patiserie si a iesit cu un tort enorm glazurat cu ceva pe care ei o numeau ciocolata. Nu am mancat niciodat asa ceva, dar cred ca este buna. Mi-am facut curaj si pentru prima data am strigat la ea. - Hei!!! Ea s-a uitat mirata. - A...tu erai. Mereu te vad acolo cand ma duc sa iau paine. - Pai vin ca sa te vad pe tine. Esti singurul lucru frumos pe care il vad in jurul orei 08:30. Fata chicoti si imi raspunse: - Nu stiam ca sunt asa frumoasa. - Crede-ma, pe cuvant, chiar esti. - Daca nu ar fi aceasta bariera as fi sarbatorit cu tine ziua mea de nastere. - Cine te opreste sa nu o faci stai aici si vorbeste cu mine. - Sa stii ca asa am sa fac. Spuse ea cu o voce hotarata, dar si usor bucuroasa. - Si cum e sa stai in orasul asta frumos si curat? - Oribil!!! - De ce este asa oribil in a avea ce manca? - Nu este vorba de mancare cat de singuratate... - Te inteleg. Pana sa apari tu desenam pe caiete vechi cu un creion gasit pe jos. - Te superi daca le vad? - Pai nu stiu...sunt cam urate si... - Nu conteaza,doar arata-mi-le. - Ok. Asta e primul...stiu ca nu a iesit asa bine... - Tin sa te contrazic, e foarte frumos. - Mda ... asta l-am desenat cand te-am vazut prima oara. Esti tu. - Wow...parca e o poza alb negru cu mine! - Eu nu as zice ca e asa reusit... - Doamne...mie chiar imi place, ai un talent nu ar trebui sa te descurajezi asa tare. Serios. - Mda...este timpul sa plec chiar nu mai pot sa stau deja este trecut de ora mea de hoinarit trebuie sa ma intorc "acasa". - De ce ai spus casa de parca nu ar fi o casa ... - Pentru ca este o cutie de carton cu un ciolofan - Oh... am inteles - Sper sa dormi linistita. - Mersi la fel. - Sper ca maine sa te gasesc tot aici. - Si eu... - Noapte buna. - Noapte buna.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
