Orasul de sub oras

A doua zi

A doua zi am asteptat-o cu sufletul la gura. Am crezut ca nu mai venea, dar in cele din urma a ajuns.
- Buna...scuze, am intarziat azi pentru ca aseara am ramas cu gandul la tine si nu am putut sa dorm stiind ca tu dormi intr-o cutie.
- Sincer eu nu vreau sa imi plangi de mila, ma descurc asa cum pot, dar ma descurc.
- Nu am vrut sa o iei in nume de rau.
- Nu, scuze daca te-am speriat, dar faza cu situatia mea este un subiect ce nu as vrea sa il dezvolt.
- Dar e bine sa vorbesti de problemele tale...asa te descarci.
- AM ZIS NUUU !!!!
- Scuze doar am vrut sa te ajut... Spuse ea cu o voce joasa.
- Of...ce dobitoc sunt... Iarta-ma ca m-am purtat asa cu tine, sincer nu am vrut sa ...
- Stiu, stai linistit, nu e vina ta, e vina locului unde stai. Intinde mana poate reusesc sa te apuc si sa te trag aici.
- Esti sigura?
- Da!
Fata intinse mana sa ma traga, dar bariera nu i-a permis si ca efect invers a tras-o pe fata in "orasul de sub oras".
- O doamne... de ce am acceptat asa ceva?! Acum te mai am si pe tine pe cap.
Fata nu schita nici un pic de tristete, ba chiar mai mult aceasta era bucuroas si a sarit in bratele mele.
- De ce sari pe mine?
- De bucurie!!!
- De ce esti bucuroasa ? Ai aterizat in orasul asta infect.
- Pentru ca pentru prima data in 15 ani nu ma simt singura. La spusele acesteia, ochii mei se umezisera. Acelasi sentiment ardea si in mine. Pentru prima data singuratatea isi luase bagajele si plecase; simteam ca nu traiesc degeaba.
- Deci daca tot ai aterizat aici hai sa iti arat inprejurimile.
- Mi-ar face placere!...plus ca mai esti si tu deci mi-ar place si mai tare. La acea afirmatie m-am rosit tot, ce a vrut sa zica prin "plus ca mai esti si tu" ? oare sa ii placa de mine? ... nu cred ... adica eu arat cum arat ea arata cum arata sincer nu cred ca ar vedea ceva la mine.
- Hai! Ce faci? Mergem sau mai stai sa ma examinezi mult? Spuse ea cu o voce usor provocatoare ce imi trimitea un altfel de mesaj fata de cel concret.
- Ok. Hai sa mergem.
-Yey.
Am plimbat-o peste tot: am dus-o la podul vechi, la parcul vechi, dar in cele din urma ne-am oprit la lacul de sticla, primise acest nume deoarece era singurul loc in care lumina stelelor se oglindea pe suprafata lacului.
- Ce frumos este.
- Esti sigura ? Cred ca stelele sunt mai frumoase acolo de unde ai venit. Ea sa uitat la mine, ma strans de mana si mi-a zis:
- Crede-ma, aici am mult mai mult decat as fi avut acolo. M-am mirat deoarece aceasta sustinea ca mai bine statea sa se uite la niste stele sclipind pe lac decat sa manance o ciorbita de vacuta. Sincer nu inteleg aceasta conceptie dar cine sunt eu sa o judec.
- Hai sa ne culcam aici.
- Ai inebunit cum sa dormim aici
- Hai te rog... Puteam sa o refuz dupa ce a dat o viata de lux pe niste stele spalacite? Nu. Asa ca am acceptat.
- Vino mai aproape imi este frig
- Poti sa dormi si asa tu ai vrut sa dormi aici.
- Te rog strange-ma in brate.
- Bine vino incoace, e mai bine asa.
- Cred ca ar fi si mai bine daca m-as intoarce cu fata la tine.
- Fa cum vrei... Si cu un gest neasteptat m-a sarutat. Ea a sustinut ca a fost din greseala, dar eu mi-am dat seama ca nu a fost asa .
- Scuze...
- Nu e nimic, dar acum hai culca-te.
- Bine. Somn usor, vise placute, puricii sa te sarute... Spuse ea cu o voce gingasa.
- Bine, bine, cum zici tu, hai culca-te.