Intr-un sfarsit m-am trezit, pofta de mancare disparuse. In locul ei se instalase furia ce imi curgea prin vene in locul sangelui pierdut. M-am ridicat de pe pamant, m-am scuturat de tarana si am inceput sa caut de nebun o arma , orice lucru ascutit si in cele din urma am gasit 2 bucati de tabla groasa. Acestea aveau sa fie transformate pe viitor intr-un set complet de surikene ... stiu o sa vi se para ridicol, dar nu ca m-as lauda, dar am o tinta inpecabila si la momentul acela era o idee buna. Am gasit si niste cuie ruginite aproape strambe ce le-am batut de o bata de basball gasita langa o coverca arsa. Eram echipat, am pornit la drum cu speranta de a o gasi in viata pe cea care m-a invatat din nou sa sper ca maine va fi mai bine. Nu mai asta aveam in cap am ajuns din nou pe campul unde am fost atacati, am zarit pe unul dintre ei, m.am ascuns dupa o piatra pentru a nu ma vedea. Acesta trecu pe langa mine si eu sari in spatele lui , i-am pus mana la gura si cu o steluta am apasat pe spatele lui pana am simtit ca acesta lesinase de la lipsa de sange. Cadavrul l-am ascuns dupa stanca si am mers pe burta pana ce am dat de 2 membri ai aceleiasi grupari rebele, pot spune ca erau mercenari , acel grup de cutitasi ma punea pe ganduri pentru ca aceia erau frati cu precizia. Am incercat sa ma furisez in spatele lor lucru ce mi-a si reusit am scos bata plina de cuie si am lovit tare in gatul fiecaruia, simteam cuiul cum starpung carnea lor, dar nu aveam nici macar un pic sentimentul de mila pentru ca ei imi rapisera umanitatea, pot spune ca am fost la marginea umanitati. Mi-am continuat drumul fara a fi cuprins de remuscari. Am continuat sa merg spre locul lor de intalnire, dar in calea mea s-au ivit 4 matahale. Am fost destul de ager, m-am culcat la pamant incat nici macar unul nu m-a observat. Trecusera pe langa mine. Pregatiseam in spatele lor 4 stelute ce si-au atins tinta : capetele acestor 4 matahale au cazut la pamant sangerand. Nici o picatura de sange care curgea nu m-a impresionat cu nimic, ba chiar mai mult m-a facut sa ma bucur ca aceste aratari au primit ceea ce meritau, o moarte lenta si dureroasa cum era sa primesc si eu daca nu intervenea ea, blondina cu ochii verzi si cu un curaj demn de apreciat. Odata rezolvati toti minionii capeteniei am ajuns la ruinele lor. Deodata din umbra iesi el... Care el? cel care o rapise. Acesta o avea langa el si o tinea strans sa nu ii scape. Degeaba se zbatea sa ii scape pentru ca era in zadar. - Vad ca te ai intors pentru ea. Sa vedem ce zic si prietenii mei de lucrul acesta. Acesta suflase intr-un corn inprovizat dintr-un corn, dar ce nu stia el era ca eu ii nimicisem cu sange rece intregul lui grup de prieteni, am zambit diabolic la el si am zis: - Lasai sa se odihneasca in pace. La acest raspuns el tresari. - Cum ai reusit sa ii infrangi pe toti...e inposibil. - Am avut motivatie si speranta ca am pentru ce lupta. Si in timp ce eu ziceam acestea ultima stea se infipes direct in fruntea lui lasandul sa se scalde in propiul sange. - Stiam ca o sa vii. Sari in bratele mele si incepu sa planga. - Ma bucur ca nu te ai indo... Dar buzele mele nu au apucat sa scoata ultimul cuvant pe gura caci ea m.a sarutat. - Sa nu mai ma parasesti niciodata! - Crede.ma am stiut ca te vei intoarce. Si am pornit-o agale spre casa pentru ca pe mine ma doborase oboseala, dar totusi sau mai gasit resurse pentru a o cara in spate. A adormit in spatele meu.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
