Orasul de sub oras

Familia mea?

-Te-ai revenit?
-Da.
-Cred ca inca esti in stare de soc, ce te-au facut nenorociti?
-Stai linistit nimic important, m-au tinut legata.
-Ma bucur ca esti din nou cu mine.
-Serios?Arat-mi!
-Prefer sa nu iti arat.
Raspunsul meu a dezamagit-o instant, se citea tristetea de pe fata ei si in plus ce era cu mine? Se vedea clar ca acea fata ma iubea dar sincer imi era ciudat sa recunosc si eu.
- Vrei sa mergi azi pe undeva?
- Da, de preferat un loc in care sa nu fiu rapita si legata. Eu am schitat un zambetu acestei ironi.
- Cred ca ar exista.
- Unde?
- O sa ti se para ciudat , dar mergem la cimitir pentru ca am niste treaba acolo azi.
-Poftim ,adica eu sunt rapita, sechestrata si aproape omorata si tu vrei sa merg la cimitir?
-Daca nu vrei nu merge chiar mi-ar fi mai usor fara tine...
- Serios ? Uite pentru ca vreau sa te ingreunez o sa merg si eu si pedeasupra o sa ma cari si in spate.
- Da sa o crezi tu. Si atunci se ghemuise si a inceput sa planga.
-Bine, bine mergi... Nu sa oprit din plans.
- Ok si o sa te duc si in spate. Sa ridicat cu un zambet de nedescris si a sarit in spatele meu.
- Di calut.
- Asta e noua?
- Da stiu.
Am pornit in "galop" spre cimitir, odata ajunsi am dat-o jos rugand-o sa fie serioasa macar acum si am trimis-o sa adune papadi galbene.
- Am gasit doua.
- Bine asteapta-ma la poarta te rog.
- De ce mai adus aici pentru a ma pune sa te astpet? Nu se va intampla asa cev...
- Te rog e important pentru mine. Fata tacu si dadu din cap dezamagita.
-Multumesc. Am pornit inainte cu gandul de a gasi locul in care ma simteam acasa mormantul mamei mele. Nu am vrut sa ii spun pentru ca nu am dorit sa deschid acest subiect nimeni nu o sa ii poata lua locul ei. Am ajuns chiar acolo.
- Ce faci mama
-............................
-Super, eu fac bine.
-............................
- Sincer mama am gasit pe cineva dar nu ii pot spune.
-............................
- Da mama stai linistita nu o sa mor singur.
-............................
-Nu mai stiu nimic de el....
-............................
- Nu o sa il iert.
- Pe cine sa ierti ?
- Ce cauti tu aici?
- Ai uitat florile la mine.
- De cat timp asculti ?
- De cand ai inceput sa vorbesti cu pamantul.
- Te rog ,da-mi florile.Fata mi le-a dat usor speriata.
- Poftim mama, ne vedem la anul din nou ,este tot ce am avut.
-.....*3 fruze cad in fata lor*
- Am inteles mama.
- Scuze nu stiam ca mama ta a ....
- Nu iti cere scuze s-a bucurat sa te vada.
-Ok...
-Hai spre casa.
-Hai. S-a urcat in spatele meu si am inceput sa mergem usor spre cutia mea de carton.
-Ar trebuii sa gasim un alt loc de stat.
- Atata timp cat sunt cu tine nu am nevoie de acoperis, tu esti adapostul meu.Acest lucru a trezit o stare de bucurie in mine in sfârșit cineva vedea in mine un sprijin.
-Mi-a placut sa vorbesc cu mama ta.
- Serios, a zis ca esti frumoasa. Mi-a multumit chiar daca se simtea ca este nitel speriata.
- Ii multumesc ,dar ce crezi ca au insemnat cele 3 frunze care au cazut langa noi ,am auzit ca tu ai zis ca ai inteles, ce ar trebuii sa insemne. A spus ea de parca ar fi stiut raspunsul.
- Nu conteaza...
- Bine daca nu vrei sa vorbesti acum, o sa vorbesti tu mai tarziu.
-Bine bine date jos ca am ajuns acasa.
Ne-am bagat inauntru si deodata am auzit.
- Deabia astept sa vina "frunza".