Orasul de sub oras

Picnic fara patura?

- Scoala-te, hai.
- Te rog mai lasa-ma 5 minute
- Daca te-as lasa nu am mai gasi mancare deci ridica-te
- Dar aici nu sunt magazine?
- Daaa...daca te uiti chiar acolo sus pe deal este un Carffour. Ea a inceput sa rada.
- Pai si atunci unde mergem?
- Mergem la o cantina unde merg toti din oras ... hai ridica-te si sa mergem.
- Ok...
Odata ajunsi am luat mancarea si am iesit.
- Si unde mancam?
- Pe iarba.
-Aaa...un picnic !
- Daca vrei tu poti sa il numesti si asa.
- Dar patura unde este?
- Patura nu este, mancam pe iarba.
- Aaaa...deci un picnic fara patura.
- Intr-adevar un picnic fara patura. Acestea fiind lamurite am luat loc pe iarba si am inceput sa mestec la carnea si asa putina.
- Ai terminat tot de mancat.
- Da, deobicei la mine masa era mai mare. Spunand asta simteam ca eu nu mai aveam nevoie de mancare sufletul mi se incarcase de mila.
- Poftim eu nu mai mananc. Daca vrei ia tu si portia mea.
- Chiar faci tu asta pentru mine?
- Nu iti inchipui, fetito, ca o fac pentru tine. Ti le dau pentru ca nu imi este foame.
- Puteai sa fi mai bland...
Atunci mi-am dat seama ca am fost cam dur, dar faceam acest lucru ca sa nu se prinda ca o plac.
- Scuze dar sunt un pic cam agitat.
- Din ce cauza?
- Imi caut cainele de ceva timp si nu il gasesc.
- Cum il chema?
- Max. Si in timp ce eu am zis asta ea s-a ridicat si a inceput sa fuga si sa-l strige pe Max peste tot. As fi strigat-o daca i-as fi stiut numele... Stiu... am mancat cu ea, am dormit cu ea, m-am plimbat cu ea si nu stiu cum o cheama.
- Stai! Unde fugi?
- Sa il caut.
- Pai stai ca vin si eu, dar mai intai cum te cheama pentru ca pana acum ne-am luat cu altele si chiar nu stiu.
- Camyl si sincer nici eu nu stiu cum te cheama. Spuse ea usor rusinata.
- Logan...
- E un nume foarte frumos de ce nu iti place .
- Pai nu stiu, dar lasa asa, hai sa cautam cainele.
- Ok.
Si am mers mai departe cautand catelul care am uitat sa mentionez da e cam fals... nu am vrut sa imi exprim gandurile mele de atunci cu ea simt ca inca nu pot avea incredere in ea.
- Eu zic sa oprim acum cautarile.
- Ai dreptate imi este foarte somn.
- Pai hai sa ne culcam dar mai intai trebuie sa ajungem acasa.
- Stai departe de aici?
- Cam da. Nici nu am apucat sa raspund bine ca o ploaie usoara se pornise.
- Vai ce dragut ca in filmele ala cu cei doi indragostiti care se plimba prin ploaie tinandu-se de mana. Eu am aprobat-o chiar daca nu am vazut niciodata un film. Asa ca am simtit nevoia sa o prind de mana si sa ne plimbam si asa am si facut. Uitasem de somn, de foame, o vedeam doar pe ea...ochii ei verzi straluceau in ciuda beznei, parul ei blond udat semana cu niste valuri ondulate in care ai vrea sa te pierzi , ce pot spune era perfectiunea prinsa intr-un chip de muritoare. Dar plimbarea lenta prin ploaie a durat putin pentru ca din vorba in vorba ajusesem la cutia mea de carton invelita in ciolofan.
- Ai loc?
- Da dar te vreau mai aproape. Eu mi-am zis ca mai bine fac ceea ce isi doreste chiar daca si mie imi place sa fiu in prezenta ei.
- Gata, e bine asa?
- Strange-ma mai tare
- Daca te strang mai tare cred ca pleznesti. Ia a inceput sa rada si mi-a zis sa ma culc cu fata la ea. Am ascultat-o desi si eu ma bucuram pentru ca imi ceruse si ea asta simteam cum nasul ei il gadila pe al meu simteam cum gura ei se apropie usor de a mea dar in cele din urma somnul ne-a coplesit si frumosul act ce era gata sa se intample a fost pus in asteptare de catre oboseala zilei de astazi.