PARIU DE DOI BANI

Toiul nopții se apropie tiptil tiptil. Timpul se scurge din ce în ce mai lent făcându-mi inima cât un purice. Cum se adaugă o secundă la ceas, cum dispare o speranță înflorită de mult. Un fior rece mă atinge cu atâta nepăsare. Am o senzație vagă cum că înghețurile îmi sunt blocate părând înțepenite. Simt cum mintea o ia razna si puțin câte puțin corpul îmi cedează nemaiavând control asupra lui. O briză rece m-a adus la realitate si mi-a amintit că trebuie să-mi duc misiunea la capăt. Sunt nevoită să-mi reîmprospătez memoria și să realizez că ma aflu în cimitir la ora 00:00, intr-un cartier pustiu în partea întunecată a orașului West. Stau proptită de o cruce de două ori cât mine, fiind masivă, ce conține inscripțiile 3789 AWKL, nu cred a avea la cunoștință acest termen intrigat, dar cu siguranță nu doresc să aflu. De-ar ști părinții unde ma aflu la această oră târzie, probabil m-ar incuia in pifniță pentru următorii cinci ani. Cine stie ce extraterstri pot găsi, deoarece tata, pe vremea lui obișnuia să sacrifice săracii viței pentru a-i devora apoi.Ce minte diabolică. Nu aș dori să-mi petrec majoratul intre patru pereți. Totuși n-au de unde să dibuie ca fetița lor cuminte nu este in pat dormind. Motivul? O nuntă "i-a gonit" de acasă dându-mi timp să dau frâu  trasnăilor fără nicio restricție. Dar uite că și de data asta niste hârti ieftine m-au ispitit făcându-ma să visez la lucruri imposibile de obținut. Ar trebui... Am spus că ar trebui? Sunt obligată  să duc până la sfârșit un amărât de plan ce mă chinuie de zile bune împiedicându-ma să dorm, să mănânc si sa trăiesc.  
Acest plan este destul de complex si frustrant. Trecând strada, trebuie să întru intr-un conac bântuit , acolo intrând nu am nimic mai mult decât să explorez întregul conac si apoi sa ies fără să fiu ochită de cineva. Timpul s-a scurs si acum este momentul sa acționez lăsând la o parte clipele de reculegere si mustrările. Chiar nu este cazul să-mi ies din fire cum fac frecvent. După ce v-oi ieși  o sa incasez  o sumă mare de bănet. Off, iar mă gândesc la bani, mai bine să gândesc dacă o să mai fiu întreaga la ieșire. Cu subtilitate îmi iau din buzunarul gecii telefonul care era rece precum un iglu. Cu el v-oi ilumina încăperea cea întunecată. Calc pe pământ cu pași repezi si apăsați așa că o pisică în desfășurarea planului de a prinde prada. Apropiindu-ma de conac, ușa se întredeschide fabulus de misterios lasandu-ma fără grai la prima impresie. " Uite sunt si primitori" îmi repetam ironică in ciuda faptului ca sângele mi se urcase la cap de la atâta stres.