Ceva mai târziu

38 9 3
                                    

Nu mă simt eu prea bine intre patru pereți, dar este ok dacă nu leșin. Mă uitam prin jur cu mare mirare observând igrasie pe tavan, pe pereți și, chiar pe podea. Este plin de păianjeni de toate soiurile. In viata mea nu văzusem atătea speci diferite. Praful nu putea lipsi, era principalul factor sau mai bine zis vedeta conacului. Era așezat pe mobilă, pe tablouri in cantitati industriale. Inspiram adânc deoarece mă sufocasem de la atâta praf. Simteam un miros neplăcut si înțepător ce-mi deranja nările. Lanterna telefonului ma ajuta enorm de mult fiindca puteam sa fac lumina. Mă frec ușor la ochi si văd un cadavru în toată splendoarea care era întins pe jos în poziția de yoga "fără viață"  probabil o fi venit in cautare de comori si o fi uitat iesirea, îmi repetam. USA DE LA INTRARE S-A ÎNCHIS INTR-O FRACȚIUNE DE SECUNDĂ SI NU-MI POT EXPLICA CUM. Eram alba la față ca varul, normal ca-mi venise rău de la stres. Degeaba împingeam eu de ușa cu toate forțele mele ca era încuiată. Nu eram eu musculoasa, dar nici atât de bleagă incât sa nu fi putut deschide o amărâtă de ușă. Incercam sa trag,sa imping, insa in zadar, era clar ca ușa nu voia sa ma asculte in fel si chip.

PARIU DE DOI BANIUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum