PARIU DE DOI BANI

Umbra din umbră

Incepu a scârțâi ușa,dulapul,podeaua și mintea mea amețită ce nu se putea opri din gândit. Simțeam o entitate stranie in camera mea lipsită de aer. Totul se invârtea in jurul meu in bezna totală. Doar o mică particică a lunii, imi bătea in geam făcãndu-mi viața un calvar. Tremuram toată in colțul opus ușii, in patul rece si tare in care, un timp era gol. Nu mai puteam respira. Cineva sau ceva imi tinea mâna la gură si apăsa pe ea puternic fără pic de milă, rupându-mi dinții si mâncându-i unul câte unul cu mare poftă. Ultimul lucru pe care am reusit sa-l ivesc a fost acea creatură ingrozitoare ce mă privea intens. Avea capul plin de crăpături din care era vizibil sânge inchegat. Avea ochi mari si pătrunzători in care puteai simți ura din acel animal. Era slab si complet gol. Nu voia sa-mi dea drumul. M-a omorât si m-a mâncat. Era clar ca-i era foame. Pacat ca eu nu-s ANNABELLE si vă povestesc asta din sicriul in care am murit atunci cand fata a intrat in conacul bântuit, va amintiti voi. Acel om fără viață situat pe podea. Eu sunt acest monstru care a divorat-o. Eu sunt cel care vă va divora si pe voi. Eu v-oi distruge lumea si v-oi umple pământurile cu cadavre alese. In sfarsit sunt in sicriul pe care Annabelle stătea proptita asteptându-si moartea