Subsolul

Capitolul 1

-Cum adica trebuie sa ma mut la alt institut?intreb eu disperata.

-Faraysa, nu face una dintre crizele tale te rog! Sunt foarte ocupat.

-Dar, tata!

-Faraysa, stii foarte bine ca nu putem vorbi asa.

-Domnule director. Asa e bine?

-Foarte bine.

-Ma bucur pentru dumneavoastra, dar totusi. De ce trebuie sa schimb institutul?

-Ingerii demonici de aici nu te mai pot primi.

-Dar ce am facut?

-Stii foarte bine ce ai facut. Misiunea de azi.

-Am facut o singura greseala. Una! Nu pot sa cred ca ma dai afara pentru o greseala. Ce mai parinte...

***Cu 5 ore in urma***

-Bun. Sa recapitulam!spuse tata. Faraysa si Elvira prin laterale. Trevor din fata. Eu din spate. Hunter de sus. Pe pozitii!

Ne-am asezat fiecare pe locurile stabilite. Demonul era agitat. Va fi o misiune grea, dar o vom putea face. Tata, sau dupa cum ii place sa i se spuna la institut, directorul face un semnal scurt si atacam.

-Trevor, tu trebuia sa fi in fata! Ce cauti in laterala? Asta e zona mea!tip eu la el.

-O sa fie mai bine asa.

-Trevor distrugi tot planul!

-Du-te in fata si taci!tipa el.

Am vrut sa plec spre locul gol, dar demonul ne-a prins pe amandoi. I-am infipt pummalele serafice in inima, dar nu i-am luat toata puterea. Doar ne-a aruncat pe noi pe jos si a fugit.

-Uite ce ai facut!tipa Trevor la mine.

-Eu?! Uite ce ai facut tu! Daca ti-ai fi respectat pozitia am fi omorat demonul de mult!

-Faraysa, inceteaza! E vina amandurora. Va voi spune la Institut care sunt pedepsele.

***Prezent***

-Faraysa! Unde pleci?

-Sa-mi impachetez. Tocmai m-ai dat afara.

Am plecat spre camera mea. Mi-am luat tot ce aveam inclusiv postere si tablouri.

Aud niste batai in usa. Era Elvira. Nu aveam chef de nimic si de nimeni. Eram in stare sa-i infig pumnalul din buzunar in gat,dar nu a facut nimic rau.

-Pot sa intru?

-Da, Elv. Ce e?

-Am auzit ca pleci.

-Dap. Asta e ultima seara in care ma mai vezi.

-Nu pot sa cred ce a facut idiotul de Trevor! De ce nu a ascultat ordinele?

-Nu stiu. Chiar nu stiu, dar jur ca imi venea sa ii infig pumnalul in gat.

-Stiu sentimentul.

-Demonul ala mi-a lasat o zgarietura pe spate cand m-a aruncat.

-Sa vad!spuse ea.

Ma intorc cu spatele la ea si imi ridic usor bluza.

-Deci?

-E sange. Stai. Da-mi coltul tau de vampir!spuse ea.

Coltul de vampir era un fel de bagheta magica care avea forma unui colt. Cu ea ne citeam mesajele ascunse.

Il infipse in taietura de pe spatele meu. Durea. Durea ingrozitor.

-Scoate-l mai repede! Ce detecteaza?intreb eu printre dinti.