Subsolul

Capitolul 7

Ethan inca statea in tocul usii. Astepta probabil răspunsul.

-Inca astept.

-De cand asculti tu pe la usi?

-De cand vreau sa-mi cer scuze unei fete.

-Pai du-te și fa-o. Nu mai sta să asculți conversații private. Mai ales daca sunt intre fete.

-Cum zici tu. Acum știi de ce am venit, imi cer scuze pentru comportamentul meu de mai devreme și pa.

A inchis usa in urma lui si a plecat.

-Era cat pe-aci...răsuflu ușurată.

-Cat pe-aci sa ce?intreba Ethan bagand iar capul pe usa.

-Iesi afară!striga Eveline aruncand cu una dintre numeroasele perne colorate de pe patul meu.

-Voiam doar sa vin sa te anunț ca a venit cineva în vizita.

-Acum vorbești cu..?

-Cu Faraysa.

Am ridicat din sprâncene uimita. Nu prea avea cine sa vina in vizita decat 'tata'. Si nu ar fi fost de bine.

-Sa intre atunci!

-Da,să trăiți! se aude vocea lui Trevor de pe hol înainte sa intre in camera mea cu un bagaj imens.

Expresia mea faciala era rar întâlnită. Eram socata, furioasa si oarecum entuziasmata pentru ca puteam sa-i fac zile fripte. Eram 3 in 1.

-Ce faci aici?il intreb pastrandu-mi expresia faciala.

-Am venit sa iti fac o mica, mare vizita.

-Vizita s-a terminat. Ma bucur ca ai venit pana aici dar pa.

Stiu ce am zis mai devreme. Ca ma bucur oarecum ca a venit pentru a ii face zile fripte, dar in acasi timp vreau sa plece.

-Vizita nu s-a terminat. raspunse Ethan cu ochii in telefon.

-Cea din camera asta ba da.

-Crede-ma ca nu. completa el usor incordat, inchizand telefonul.

Prezenta lor în cameră mea era deja deranjanta. M-am ridicat in picioare si am ajuns in dreptul lor. Ma simteam atat de slaba, văzându-mă pe langa ei, care aveau pe putin 1,80 m, fata de mine care am 1,55 m.

-Ieșiți afară amândoi în clipa asta! tip înainte să realizez că nu a fost o idee deloc buna.

Ethan se ridica din tocul usii de care era rezemat. Se uita la mine amenintator cu ochii sai, unul caprui si unul albastru.

Ma speria de obicei, dar de data asta ii puteam simti nervozitatea.

-Trevor, spune-i tu. spuse el, neluandu-si privirea de la mine.

Inca aveam puterea de a il privi in ochi, ceea ce era foarte greu la momentul respectiv.

Privireile noastre inca erau intersectate. A lui era furioasa, a mea speriata.

-Spune-i odata! bufni el, facandu-ma sa tresar usor, sa clipesc des si sa imi pierd concentrarea.

-Faraysa, tatal tau a decis ca a facut o alegere greșită și m-a trimis pe mine aici în locul tău. De azi inainte, eu voi locui in camera asasta. Te întorci acasă!

-Sunt acasa!ii răspund putin revoltata, mutandu-mi privirea la el.

Ethan ma lua violent de incheietura mainii si ma trase afara din camera. Ma izbi de peretele holului si imi tinu ambele incheieturi lipite de perete.