Subsolul

Capitolul 2

Institutul era o cladire mare. Prea mare, dupa parerea mea. Aiden era agitat. Vena de pe gat i se umflase, parand ca se apropie de explozie.

-Care-i treaba, brunetule?il intreb eu apropiindu-ma de el.

-Demoni. Altii. Din ce in ce mai multi. Nu stim ce o sa ne facem. Avem din ce in ce mai putini Ingeri Demonici care trebuie sa lupte cu mai multi demoni. O sa pierdem. Trebuie sa afirmam. Avem nevoie de mai multi. Am transferat cateva la nascatoare, dar...degeaba.

-Serios, nascatoare? Chiar asa rele erau?

Nascatoarele erau Ingerii Demonici atat de slabe pregatite incat stateau in institut doar pentru ca e casa lor.

-Oribile.imi raspunse el cu scarba.

Din spatele nostru veni o fata bruneta, cu parul lung si ondulat usor, imbracata intr-o pereche de pantaloni negri, cu o camasa neagra ce ii venea ca o rochie. Bocancii ei negri o faceau sa arate amenintator, dar in acelasi timp de incredere.

-Cand vine noul Inger Demonic?il intreaba ea pe Aiden.

-E in fata ta, raspunse el neluandu-si ochii din calculatorul de pe care detectase demonii.

-Eu sunt Eveline.se prezenta ea, intizandu-si mana prietenos.

I-am strans-o cu putere si a continuat sa vorbeasca.

-Vad ca l-ai cunoscut pe Aiden, iubitul meu.

-Da, l-am cunoscut. E foarte de treaba.

-L-a cunoscut si pe Ethan. continua Aiden cu ochii inca in laptop.

-Oh...spuse ea. Ethan...

-Nu e prea prietenos.continui eu.

-O sa te obisnuiesti cu el. E....intr-un fel verisorul meu.continua ea.

-Imi pare rau.spun si las capul in jos.

-E in regula. Si mie imi pare rau. Hai sa-ti arat unde e camera ta.schimba ea subiectul.

Am plecat cu Eveline pe un hol lung, decorate cu aripi de Ingeri Demonici si armuri de soldati pe margini. Aripile erau de un alb stralucitor, cu picaturi de negru spre varfuri, continuand cu linii, apoi penele din incheiere, fiind negre in totalitate. Am auzit de el, dar nu stiam ca exista cu adevarat. Erau tot felu de legende cand eram mica, acum...vad ca au devenit adevarate.

-Stii ceva despre aripile astea?ma intreaba ea.

-Doar ca au apartinut unor Ingeri Demonici. Nimic mai mult, dar chiar as vrea sa aflu povestea adevarata.

-Pai, legenda spune ce toata lumea stie.

-Deci nu aflu nimic nou.

-Nu m-ai lasat sa termin, Faraysa.continua ea. Noi avem ce restul nu au. Jurnalul primului Inger Demonic care si-a primit aripile si la moarte urmau sa ajunga aici.

Eram placut surprinsa. Voi afla adevarul despre aceste lucruri care au fost mereu un mister penttu mine. Asteptau sa fie descoperite, dar din fericire pentru toti, asteptarea a luat sfarsit. Sau va lua sfarsit imediat dupa ce imi gasesc camera si imi arunc geamantanul pe acolo.

Ajungem la mijlocul holului. O usa era deschisa, iar Eveline imi facu semn spre ea.

M-am oprit in fata usii. Am vazut o camera maricica cu tot ce imi trebuie deja dus acolo.

-Asta e camera ta. Te ajut sa despachetezi!spuse Eveline.

-Multumesc! Dar, nu vreau sa despachetez acum Eveline. Vreau sa-i citesc jurnalul lui Hadios.