Partea Intunecata in versuri

Nostalgie

De obicei scriu versuri negre,
Arse intr-un suflet întunecat,
Dar astăzi gândurile mele
În altă direcție s-au îndreptat.
Privesc în urmă
Și mă-ntreb cum oare
Am bătut o asa distanță enormă
Pe doar două picioare.
în 19 ani de zile
Ce-am realizat?
Că i-am atras pe toți spre mine
Și ei m-au abandonat.
Dar nu despre asta e versul,
Nu îmi plâng de milă,
Ci îmi plâng trecutul
Pe când eram copilă.
Plâng copilăria cea frumoasă,
Zilnic prin zăpadă sau soare
Cand mă trimitea în casă
Doar ora de culcare.
Nici nu știu când mâncăm,
Căci eram mereu afară la copii
Și nici cu ce ne jucam,
Că nu prea aveam jucării.
Pe atunci nu știam ce-i aia barfa
Parcă eram aceeași persoană,
Și nu zicea nimeni că-i târfă
Când vedea o fetiță în pielea goală.
Doar auzeam strigând de la balcoane:
"Am o mașinuța nouă! Hai să vedem cât rezistă!"
Și alergam toti dupa cartoane
Ca să-i facem pistă.
Îl știam și pe Alin, el era cel tare,
Ne-am rupt genunchii în același asfalt,
Doar că el era mai mare
Si puțin mai înalt.
Nostalgic după zilele glorioase
E si el ca și mine,
El le cântă în piese,
Eu le scriu doar în rime.