Partea Intunecata in versuri

Cantecul mortii

Vantul bate rece si parc-ar vrea sa ma distruga
Nimiceste tot in cale...iar in cimitire crucile de durere steiga
Striga dupa ajutor, căci au fost uitate,
Striga sufletele de sub ele...sunt disperate.
Trupul nu mai e, dar sufletul i-n agonie
Își va petrece în singurătate următoarea veșnicie.
Dar cu mine ce se întâmplă? mă simt ca ei.
Oare suntem toti la fel, prigoniți de zei?
Se zvârcolește viata-n mine parc-ar vrea afară.
Dar nu sunt sigur dacă vreau ca inima să-mi moară.
Dar urla-n disperare și mă chinuiește,
Apoi ma despică și mă părăsește.
Ma lasa in paragina, trântit la pământ
Si zboară departe pe o umbră de vânt.
A castigat lupta si mi-a pradat tot.
O avea doar pe ea...m-a îmbolnăvit fără antidot.
Acum sangerez, dar nu sange din mine.
Ci amintirea zilei ce nu mai vine.
Și plâng, dar nu mai am lacrimi sa-mi curga,
Ci amintirile imi plimba sub pleoapa ultima umbra.
Pe tampla-mi inghetata un fir s-a ratacit
Nu-i un fir de par, un vis neimplinit.