Never Give Up

3.

In timp ce inima imi bate cu putere in piept eu ma intorc intr-o pirueta spre cel care a intrebat ce se intampla aici. Chiar vreau si eu sa-l intreb, dar imi dau seama ca nu reusesc sa fac sa-mi iasa cuvintele din gura. Privesc baiatul din fata mea cu oarecare interes. Are ochii albastri si e saten. E putin mai mare ca mine, dar nu pare atat de agresiv pe cat a sunat vocea lui.

Incerc sa-mi ridic coltul gurii in ceea ce sper sa fie un suras, fara a parea o grimasa.
- Eu...incerc sa spun, dar sunt redusa la tacere de mana lui care se ridica.
Tipa care acum sta in spatele meu ii spune ca eu sunt potrivita pentru a ridica steagul.
- Esti? Ma intreaba.
- E-eu...nu stiu despre ce vorbiti!
Dintr-o miscare e langa mine. Mana lui in parul meu, simt cum o suvita de par imi este inlaturata de langa ureche si buzele lui se apropie periculos de mult de mine.
- Chiar nu stii? Imi sopteste, vocea lui trimitand electricitate in corpul meu.
A doua oara pe ziua de azi. Incerc sa-mi inghit nodul format in gat. Dar nu reusesc, cu greu ma despart din ceea ce parea o capcana si imi mut privirea de la o persoana la alta, si imi dau seama ca nimeni nu va sari in ajutorul meu.
De undeva aud cum cineva spune: asta nici nu stie unde se afla.
Imi intorc privirea spre cel care stiu ca il cheama Marco.
- Cine esti si de ce ai venit aici? Aud cum spune cu duritate in glas.
- E-eu...Doamne trebuie sa ma adun. Am venit cu amicul meu Christian, el a insistat sa venim aici, eu nu am mai fost niciodata la-la-la un astfel de evenimente, concluzionez cu ceea ce sper ca ar parea corect.
Ma trezesc deodata prinsa de mana ca intr-o menghina si incerc sa ma desprind in timp ce sunt tarata prin multimea ce acum pare mai mult ca inainte concentrata pe mine.
Luce in ce naiba te-ai bagat? ma intreb in gand.

Imi da drumul cand ajungem in ceea ce pare un garaj. Nu mai este nimeni cu noi.

- E-eu...si simt cum lacrimi imi curg pe obraji. Nu am facut nimic. Nu stiu nimic. Eu nu pot muri asa!
- Cine a zis ceva de moarte? Il aud cum ma intreaba.
Incerc sa-mi sterg lacrimile si il privesc oarecum cu confuzie.
- Mai repet o data cine esti si de ce esti aici?
- Sunt Lucia Satta. Am venit la concert la Guns impreuna cu amicii mei Christian si Bea. Chris a fost cu ideea de aceasta cursa de masini. Eu am fost de la inceput impotriva.
Il aud cum bufneste intr-un hohot de ras.
- Ce e asa de funny?
- Tu, imi spune si vine si imi ia mana intr-a lui. Eu sunt Marco si chiar as vrea sa fii fata care da startul in noaptea aceasta.

Imi fac ochii mici si il intreb din privire ce vrea sa spuna cu asta.
- Ai vazut in filmele americane startul se face cu un steag.
- A-haa...dar eu nu am nimic din ce au fetele din acele filme.
Pufneste din nou in ras. Chiar esti amuzanta raza de soare.
- Cine e raza de soare?
- Tu. Hai gata cu vorba. In aceasta noapte te aleg talismanul meu norocos.
- Tu, tu participi la cursa?
- Da si chiar s-au pariat sume mari de bani pe mine asa ca nu vreau sa dezamagesc.

In timp ce ne pierdem in conversatie iesim din nou afara in noapte. In fata noastra se deschide un culoar de trecere. Oare cine este acest baiat, toti par ca fac ce zice el. Ajungem la ceea ce pare o linie de start. Masinile sunt patru la numar. Cea in care se urca el este un ferarri 812. Stiu pentru ca luna trecuta am probat una.
De nicaieri ma trezesc in mana cu un steag. Care e destul de mare. Incerc sa-l prind de un colt, dar ma invartesc pana ajung periculos de mult de una dintre masini si ma opresc doar dupa ce tresar de un zgomot de motor turat. Instinctul imi spune sa-mi acopar urechile, dar as fi ridicola. Ohh God cum fac respectivele in filme sa nu se impotmoleasca in infinitatea de material?!

Ma departez dupa ce am reusit sa prind steagul mai bine. Dar nu functioneaza asa. Trag de la jumatatea materialului si il rup, jumatatea rupta o pun sub picior, cealalta reusesc sa o flutur in vant. Imi dau jos geaca si aud fluieraturi. Deja incepe sa-mi placa admosfera aceasta, imi arunc geaca unde apuc si vad un Chris si o Bea care ma privesc what??!!
Imi dau ochii peste cap si imi indrept privirea spre cei patru concurenti, ridic ce a mai ramas din steag in aer si numar pana la zece dupa care imi las ambele maini in jos in timp ce fac o plecaciune perfecta.

Masinile trec pe langa mine ametitor de aproape, nici nu stiu cum am reusit sa ma mentin in doua, in aer se simte miros de cauciuc incins si fum.

- Luce aud doua voci la unison, ce naiba faci?
- Ce naiba faceti voi, m-ati lasat singura si nu va iert. Aproape am intrat la belele din cauza voastra! Unde ati fost?
- La omul cu pariurile. Stii cine participa la cursa?!
- Nu, cine?
- Marco Cademartori.
- Ce? urlu neinteresandu-ma ca cei din jurul nostru acum se uitau insistent la noi.
Nu reusesc sa continui pentru ca aud un ooohhh la unison. Imi indrept ochii spre masina care acum era centrul atentiei. Ochii mi se maresc, pulsul mi-o ia la galop. Masina lui se rostogoleste de doua ori, dupa care se opreste in niste cauciucuri. Si atunci toata lumea a inceput sa alerge in toate directiile. Nu trebuie sa cad, ca altfel sunt moarta. Picioarele ma duc in directia masinii lui. Nu eram singura langa mine mai rasar vreo cinci persoane. Toti alergam in aceeasi directie. Am ajuns prima la masina, am deschis portiera fara sa ma gandesc de doua ori si l-am vazut ranit, l-am prins de brate si am inceput sa-l trag afara. Imediat m-am simtit ridicata in aer.
Doua namile au aparut langa mine si m-au impins intr-o parte. Cum nu mi-am dat seama ca toti il respectau pentru ca era un boss.
- Boss aud unul dintre namile, sunteti bine???

Se aude un mormait din partea lui si se aude cum cei prezenti rasufla usurati.
- Securizati zona si vreau ca fiecare fatza care a fost prezenta la cursa sa fie analizata. Cineva e infiltrat si a vrut sa-mi strice festa.

- Tu! Si toate capetele se intorc spre mine. Un nod mi se formeaza in gat, vreau sa ma uit pe langa mine poate e cineva care e acel "tu" dar ma simt impinsa in fata. Tu, Lucia Satta.