Ucigaşa

Capitolul I

  O altă zi mohorâtă. Însă o zi tipică Londrei. Ploaia pune stăpânire pe întreg oraşul, ascunzând nebunia serii ca o mască păcătoasă. Sângele vărsat din surse necunoscute, aducea teama oricărui om în suflet.

  Harry a păşit în biroul său, salutându-şi amiabil colegii. Curtea care i se făcea de angajatele noi, îi aducea mereu amuzamentul în suflet, dar de data asta nu părea prea bine dispus.

  S-a aşezat la biroul lui şi a început să se uite pe fişele aflate pe masă. Toate cazurile păreau plictisitoare, oameni drogaţi, accidente provocate de beţivi sau de viteză prea mare.Nimic nou, tot aceleaşi lucruri care îi aduceau doar silă. ”Cum puteau fi oamenii atât de neglijenţi?” îşi punea mereu întrebarea asta.

 Dădu el mai multe hârtii la o parte, până când un caz îi captă toată atenţia: „A 5-a victimă a picat în mâna unui criminal în serie mult prea sadic şi de neoprit. O femeie în vârstă de 35 de ani a fost găsită mutilată într-o casă. Însă, ce este mai straniu este faptul că i-au fost găsite doar mâna stângă, piciorul drept şi capul. Restul celorlalte părţi ale corpului încă sunt date dispărute.”.Harry a lăsat fişa jos, s-a ridicat de pe scaun şi a pornit spre biroul şefului său. A bătut la uşă şi a rostit un „Bună ziua” scurt, după care i-a aruncat dosarul în faţă.

-Ce poţi să-mi spui despre cazul ăsta? întrebă Harry curios.

-Ce ştiu este că acest criminal este un nebun. Nu ştie nimeni cine e sau de ce face toate astea. Au încercat şi FBI-ul să preia acest caz, însă au ajuns cu doi agenţi morţi. Se pare că este un criminal calculat, atent şi are în minte tacticile de a ucide. Este un profesionist mai pe scurt şi poate deveni cel mai de temut criminal din toate timpurile. Nu-mi spune că te interesează cazul, Harry! spune directorul Wold mirat.

-Nu ştiu ce-i cu acest criminal,dar preiau cazul.Pare a fi o provocare,pe care o accept.răspunse el entuziasmat

-Harry,nu ştiu ce să zic despre asta.Pare a fi riscant.Am fost avertizaţi şi de FBI care repet,şi-au pierdut doi agenţi şi criminalul a scăpat basma curată.

-Nu-mi pasă,eu preiau cazul şi gata.spuse Harry după care ieşi din cameră

 Acesta se duse la birou,dar nu înainte de a-şi chema echipa care era compusă din trei membrii:Jason,Railey şi Aby.Erau cei mai viteji agenţi din tot NCIS-ul,o echipă care au învins mulţi criminali.Nişte oameni puternici,însă ascunşi în spatele unui bloc,ce urma să fie distrus fără milă.

 Harry le-a explicat tot ce trebuia,s-au echipat şi au plecat spre locul crimei.Însă,ce nu ştiau ei era faptul că acest criminal era de neînvins şi s-ar putea ca el sau ea să-i distrugă înainte de a clipi.

 -Harry,criminalul a fost atât de calculat încât nu a lăsat nici o urmă.Ce putem face în cazul ăsta?întrebă Aby exasperată de deşteptăciunea cu care a acţionat ucigaşul.

-Căutaţi în fiecare colţişor al încăperii,trebuie să fie undeva,ceva.spuse Harry destul de încordat.

-Şefu’,am găsit nişte sânge care pare a fi al criminalului şi o şuviţă de păr blond.spuse Jason entuziasmat.

-Victima este roşcată,deci înseamnă că este o criminală?Sau mai era o altă persoană aici?întrebă Harry curios.

-Ei bine,e un început măcar.Aşa putem să aflăm grupa de sânge a criminalului şi aflăm dacă este un el sau o ea.spuse Aby destul de optimistă.

-Strângeţi lucrurile şi duceţi monstra de sânge criminalistei să vedem ce poate afla.Apoi,puteţi să vă duceţi acasă,este de-ajuns pentru azi.spuse Harry încruntat.

  S-a urcat în maşină şi a plecat din acel loc.Ceea ce au găsit azi îl făcea să-l enerveze fiindcă nu-l ajutau acele dovezi cu nimic.Însă,cum spusese şi Aby „E un început.”.

***

Zgomotul provocat de cizmele fetei cuprindea ca o mănuşă liniştea din-aintea suferinţei.Strada era uşor luminată de un felinar aflat la capătul acesteia,iar ploaia tocmai ce aţipise într-un somn chinuit de diavoli.S-a oprit puţin în loc,pentru a se asigura că n-o vede nimeni.Însă pentru a fi sigură,s-a ascuns într-un tufiş de unde putea vedea orice casă.Spre norocul ei,tocmai atunci victima vizată a deschis uşa pentru a scoate câinele afară.

 Fata a scos din pungă o mână dreaptă şi apoi a plasat pe el inelul ce-l găsise la victima de seara trecută.După ce a închis uşa,fata a strigat uşor câinele şi a îndesat în gură mâna ce urma s-o pună pe veranda casei.

-Du-te şi zgârie uşa ca să-ţi deschidă stăpâna ta.spuse ea câinelui.

 „De parcă m-ar înţelege.” Îşi spuse ea nervoasă în minte.Dar, ceea ce a urmat după,a demonstrat contrariul a ceea ce ea gândise,deoarece câinele făcu în tocmai cum i se spusese.Stăpâna deschise uşa şi când văzu mâna în gura câinelui,primul lucru a fost să leşine.Aceasta a fost prinsă în braţe de către soţul ei care încerca s-o trezească din şoc,dar nu-i prea reuşea.

 Fata zâmbi satisfăcută de durerea pe care o provocase,apărându-i un zâmbet larg pe faţă.Simţea cum inima îi saltă de bucurie când o persoană simte durere sufletească,aşa a simţit şi ea cândva.Viaţa a fost nedreaptă cu ea,a trăit într-un iad şi acum ea vrea să transforme lumea în iadul în care a crescut,o viaţă în suferinţă,durere şi depresie,asta vrea să aducă ea.

  S-a ridicat subtil din tufiş şi s-a făcut nevăzută în lumina abia vizibilă,lăsând următoarea victimă să fiarbă în suc propriu.Ea porni spre barul Hellow,un bar unde se cânta multă muzică jazz şi erau mii de miliardari sau oameni de bani gata.Însă,acolo era foarte multă băutură,drogul care îi aduce ură.Multă ură pentru evenimentele din trecut care încă îi tulbură memoria.

   A intrat în bar şi a fost izbită de o căldură plăcută.Însă,era mult fum care îneca plămânii oamenilor.Erau multe persoane,poate chiar mai aglomerat decât niciodată,însă era un lucru tipic anilor 60’,unde seara toţi bogătaşii merg în baruri.Muzica jazz răsuna în timpanul fetei,făcându-i silă.Dar,ea s-a îndreptat către bar şi s-a aşezat pe un scaun comandând vodkă.Aici se vindea cea mai bună vodkă din tot oraşul.S-a uitat prin jur şi a pus ochii pe un bărbat ce trăgea dintr-un trabuc.Trăsăturile feţei ieşeau atât de bine în evidenţă,încât îi deşteptă o atracţie pe care nu o înţelegea.Ochii ca de smarald şi modul de concentrare pe care îl acorda partenerului cu care vorbea,îi aduse fiori.

„Oare despre ce vorbesc?”se întrebă Taylor cu o curioazitate ieşită din comun.Acum,toată concentrarea era în discuţia celor doi bărbaţi.

-Şi tu chiar vrei să rişti atât de mult?Îţi pui propria viaţă,dar şi a echipei tale în joc.După crimele pe care le-a provocat şi pentru faptul că nu a fost găsit criminalul,arată că este inteligent sau inteligentă.Nici măcar nu se ştie dacă este femeie sau bărbat.spuse omul mai bătrân destul de exasperat.

-Azi am aflat că este o ea.Am găsit un fir de păr blond ce nu era al victimei şi o urmă de sânge.Criminalistul a comparat sângele victimei cu acea mică pată de sânge şi grupele diferă.Victima avea grupa AB(IV),iar sângele pe care l-am găsit noi era de grupa OI.Deci există probabilitatea să fie o criminală cu grupa OI.E un bun început.spuse bărbatul cel frumos

-Da,ce mai început.răspunse bărbatul sarcastic.Harry,ai mare grijă fiindcă această criminală de care spui tu,e profesionistă.A omorât 5 persoane.Cred că nu-i va fi greu să omoare în continuare.E deşteaptă,ai grijă să nu cazi tu în plasa ei.

  „Deci aşa.FBI-ul nu a înţeles mesajul pe care l-am transmis.”îşi spuse Taylor în minte,gândindu-se la cum să-l omoare.

  Însă,tocmai atunci a izbit-o o idee nemaipomenită.

-Uite paharul cu vodkă,domnişoară.spuse barmanul încercând să flirteze.

 „Să înceapă jocul!” îşi spuse ea în minte.