Ucigaşa

Capitolul II

Bezna şi frigul s-au aşternut pe întregul oraş,acoperindu-l cu o ceaţă deasă.Vântul bătea tare,lăsând în urma lui nişte vuiete chinuite ce păreau că cer ajutor pentru chinurile la care sunt supuse.Stropi mici de apă ca nişte lacrimi amare de suferinţă,începuseră să pice din cer.Totul era cuprins de o tristeţe şi aroganţă de necuprins.

  Fata a lăsat cheile pe masă şi a început să se dezbrace.Fusese o zi epuizantă pentru ea şi voia să ia o pauză.Însă simţea cum gândurile sadice o acaparează din ce în ce mai mult şi atât mândria,cât şi plăcerea sadică ce-i ofereau fiecare mort provoacat,o încolţeau.

  Orice om normal ar fi simţit remuşcări pentru faptele făcute,însă la fiecare sânge vărsat ea simţea cum i se face dreptate prin oameni nevinovaţi şi chinuiţi de propria ei mână.Prin ţipetele pe care le aude atunci când ei vor să scape,prin teama care îi este arătată ea îşi găseşte puterea care creşte pe zi ce trece.

 S-a dus în bucătărie pentru a-şi pregăti ceva de mâncare,însă gândul ei îi era la băiatul misterios pe care-l întâlnise la bar.Chiar dacă simţea o atracţie pentru el,ştia că trebuie să-l omoare fiindcă ar putea să devină o pacoste pentru ea şi pentru planurile ei.

 Şi-a pregătit o omletă şi când a vrut să se pună la masă,un fior i-a trecut pe şina spinării.S-a uitat nedumerită în jur şi simţea că este umerită.A luat pistolul din sertar şi a început să se plimbe prin casă pentru a vedea ce se întâmplă.Însă,nu găsise nimic.

 „Poate e doar subconştientul meu care-mi provoacă feste.”se gândi ea.

 Însă,în secunda următoare a simţit cum este aruncată la pământ.Ea a căzut jos. A dat să se ridice,dar cineva îi prinsese părul într-un pumn şoptindu-i la ureche:”Ţi-a fost dor de mine?”.

 La auzul acelei voci,simţi cum frica o cuprinde şi stomacul i se întoarse pe dos.A simţit cum a fost lăsată în pace şi corpul ce-i aducea de fiecare dată starea de teamă se îndepărtă de ea.

-Şi eu care credeam că nici n-o să ajungi să vezi vârsta de 15 ani.Dar,iată-te.O criminală în toată firea care ucide doar pentru a-şi satisface propriile plăceri sadice.Eşti un monstru.spuse vocea pe un ton sadic.Dar,îmi place ce am creat.

-Ce vrei?De ce ai venit tocmai acum la mine?spuse Taylor încercând să se ridice de jos.

-Of,haide.Nu-mi spune că nu te bucuri să mă vezi.răspunse el ironic

-Spune ce dracu vrei şi lasă-mă în pace.Nu-ţi ajunge cât m-ai torturat în copilărie?Acum ce vrei?Nu ţi-au ajuns zilele în care munceam pentru tine şi seara mă băteai doar pentru că aşa voiai tu?ţipă ea la el.

 Bărbatul râse pe un ton sadic,îi aruncă o hârtie pe jos şi apoi îi spuse „Ne mai vedem,Taylor.”,după care ieşise pe uşă.

 Fata,fierbea de nervi,a luat hârtia,a pus-o pe masă,şi-a luat cuţitul,s-a îmbrăcat şi a ieşit afară,pornind numai ea ştiind unde.

***

-Nu pot să cred că în tot acest timp ea a fost sub ochii mei.spunea Harry stupefiat şi nervos pe el însuşi.

  Harry a aruncat sacoul de pe el nervos,învinovăţindu-se pentru moartea barmanului.Simţea mii de remuşcări,ca şi când el ar fi făcut acel lucru.

-Nu aveai cum să ştii că ea era în acel bar.Nu te mai învinovăţi aiurea.spuse Aby încercând să-l calmeze pe Harry

-Eu sunt de părere că ea ştia cine eşti tu şi poate asta ar fi o avertizare din partea ei.spuse Jason gânditor.