Ucigaşa

Capitolul V

Bărbații s-au uitat încă o dată prin încăpere, iar când a văzut că nu sunt atenți, Harry l-a împușcat pe unul dintre ei aproape de inimă, iar pe celălalt l-a împușcat în frunte.

-Toată lumea să iasă imediat din această încăpere. țipă Harry pentru a fi auzit de toţi.

În nici 5 minute restaurantul era deja gol, Harry în tot acest timp sunându-și directorul pentru a-i raporta ceea ce se întâmplase și pentru a solicita o echipă. După ce a terminat, s-a dus la omul care era îndurerat pe podea şi mai avea puţin timp de trăit.

-Cine este această Taylor Momsen și ce treabă aveți cu ea de a fost nevoie să faceți un scandal într-un loc public? întrebă Harry nervos luându-l de guler pe bărbat.

Acesta rânji sadic și îi spuse:

-Chiar crezi că o să-ți dezvălui vreo informație?

 Fără să mai stea pe gânduri i-a tras un pumn în față, luându-i şi ultima suflare. S-a ridicat și s-a dus către baie, amintindu-și de domnița cu care venise. Însă, când a deschis ușa de la baia femeilor a observat că era goală.

S-a îndreptat frustat către ieșire, dar s-a trezit cu un glonț în umărul drept făcându-l să zbiară de durere. A intrat înapoi în local și s-a ascuns în spatele barului. Și-a dat jos sacoul și și-a verificat rana. Cămașa care înainte fusese albă, acum este acoperită de un petic mare de sânge. A încercat să își miște mâna, însă durerea era prea sfâșietoare.

"Se pare că trebuie să-mi folosesc mâna stângă." își spuse el în gând.

A luat pistolul și s-a dat în partea stângă, pentru a vedea dacă este cumva cel care a tras în bar. Când a văzut că era liber a ieșit de-acolo și s-a îndreptat spre ieșire. Dar acesta a fost oprit de un rând de focuri de armă care au spart geamurile localului. S-a ascuns imediat dupa o masă, iar când liniştea și-a reluat locul, a fugit către ieșirea localului. Prin fața lui fugea o umbră pe care nu o putea distinge fiindcă era noapte, așa că s-a năpustit după un mic zid pe care l-a vazut datorită lunii, ca mai apoi să înceapă să tragă în cel ce îl rănise. Sau în cea. Când a vrut să mai tragă încă o dată, atenția i-a fost captată de un motor care se oprise puțin mai încolo de restaurant. În momentul următor, criminalul a ieșit din tufișul în care se ascunsese și fugi către mașină. Atunci Harry a început să tragă din nou, dar spre ghinionul lui a ratat, mai ales că-și folosea mâna stângă. S-a ascuns după zid pentru a se feri când criminalul s-a întors să tragă înspre el. După ce focul de armă a încetat, Harry s-a uitat după zid, iar singurul lucru pe care l-a distins a fost părul lung și blond al persoanei care intrase în mașină. Aceasta dispăru din raza vizuală a lui, iar bărbatul și-a pus pistolul jos și și-a sprijinit capul de zid, fiind șocat și confuz.

În dimineața următoare, primul lucru pe care l-a făcut a fost să-și amintească bine părul partenerei de aseară. Cateva lucruri se legau intre ele, iar nişte bănuieli îi mișunau prin minte.

S-a dus la baie și a vrut să se spele pe față. Însă, când a ridicat mâna dreaptă, durerea i-a acaparat întregul corp, făcându-l să icnească. Și-a îndreptat privirea către pansamentul pus de o asistentă.

Aseară, după ce trecuseră câteva minute de la plecarea criminalului, ambulanța și poliția sosiseră. Harry le-a explicat ceea ce s-a întâmplat, iar astăzi a fost chemat la secție pentru a da declarație. Apoi s-a dus în ambulanță, unde a fost transportat la spital, i-au scos glonțul din umăr, l-au cusut și apoi l-au pansat. El trebuia să rămână internat măcar două zile, dar a refuzat.
 

Și-a trecut mâna stângă prin bucle și s-a îndreptat nervos către telefon.

-Alo? zise o voce de la celălalt capăt.