În Umbra Nopții

Cap. 2

Privesc pe fereastra Și ușa se deschide.Era un jandarm care a venit sa mă duca afară. Îmi pune camasa de forță și mă duce afară.Ma duc intru-un colt și îmi privesc îngerul fără aripi care a căzut pe pământ intre acești demoni. În spatele meu vin doi bărbați mai mari care se uita la mine și își trosnesc pumni.
El:Ia uite pe cine avem aici? Mai ești tare în clanță?
Eu:Băieți gata.Haideti sa o lasă așa.
El:Nu lăsăm nimic.Vei plăti pentru atunci când Ne-ai bătut.
Atunci el îmi trage un pumn. Eu cad pe jos și Mi-se sparge buza.Eram prins în camasa de forță și nu aveam ce sa fac. Apoi mai simt Cum îmi dau pumni si picioare în burta.Nu mă puteam mișcă.
Dar se aude o voce feminina care le zice sa se oprească.
Ea:Gata!Nu îl mai bate-ti!
Ei:Și dacă nu ne oprim ce?
Ea:Ammm....Eu?  *și înghite în sec.
Ei:Bine îl lăsăm în pace.Dar sa ai grija la noapte.
Și ei pleaca. Ea era terifiata. Eu mă ridic și mă duc la gard.
Ea:Ești bine?
Eu:Da.Cum te chiama?
Ea:Kris.
Eu:Kris de ca ai făcut asta?
Ea:Nu îi puteam lasă te omoare cu bătaia. Erai așa de neajutorat. Trebuia sa fac ceva.
Eu:Dar nu iti este frica de mine?Sunt un criminal.Tutror le este frica de mine.
Kris:Ba da îmi este frica de tine.Dar dacă așa va trebui sa mor,omorâtă de un criminal osa îmi accept soarta.
Eu:Nu te-as omor.
Kris:Nu mă refer duar la tine.Cum te chiama?
Eu:Namjoon.
Kris:Kris. Încântată de cunoștință.
Eu:De asemenea.
Kris:Eu trebuie sa plec!
Eu:Bine pa!
Kris:Pa!
Ea pleaca iar eu trebuie sa intru inapoi în camera. Cat mă bucur ca am putut sa o văd. Intru și mă așez pe pat. Ușa se deschide și intra iar unul dintre acei bărbați.
Eu:Ce mai vreți de la mine.
El:Fi atent vrei fa ucizi pe cineva?
Eu:Pai și mie ce îmi iese?
El:Nu te vom mai bate.
Și unul dintre ei îmi da iar un pumn.
Eu:Bine bine gata.
El:Deci o faci?
Eu:Da
El:Bun așa.
El:Diseară la ora 00:00 venim sa te luam de aici.
Eu:Bine.
Super osa mai omor pe cineva.Dsr o fac pentru mine. Dar familia persoanei ăleia ce osa zică.  Nu ce tot este cu mine.Trebuie sa fiu tare. Ce tot vorbesc eu aici. Ce sa intamplat cu mine. Înainte eram mai dur. Acum când aud de crime mă tot gândesc la Kris. Cred ca mam îndrăgostit. Mă gândesc ca poate ea ce osa zică.  Dacă osa afle și osa mă respingă.Osa îi fie frica de mine. Ori Cum sunt o bestie cu sânge rece. Nu mai are rost sa continui sa mă gândesc ca poate ea va crede despre mine ca sunt o persoana Bună. Mă așez în pat și nu am ce face decât sa aștept pana diseară la ora 00:00. Trebuie sa îmi pregătesc curajul. Și sa nu îmi fie teama. Ce tot vorbesc eu aici?Nu îmi este teama sa ucid ci sa nu afle Kris. Dacă va afla într-un fel sau altul nu va mai vorbi cu mine. Mă duc acolo la ora stabilita și mă întâlnesc cu cei doi idioții. Deci sa înceapă balamucul.
Eu:Deci pe cine trebuie sa ucid?
El:Pe asistenta aia?
Eu:Bine?
Ei îmi dau un pistol.Si eu mă îndrept spre ea incet. Îndrept pistolul și trag. Ea cade jos intr-o balta de sânge. Iar eu întorc capul sa mă uit la cei doi care erau în spatele meu. Dar nu mai era nimeni.M-au lăsat singur.  Am picat de prost. Acum înțeleg. Au făcut asta ca sa îmi înrăutățească situație. Jandarmi și doctori vin iar eu vreau sa fug dar  ei mă prind. Eu incerc sa mă zbat dar îmi pun cătușe. Mă duc intr-o camera iar eu încercăm să scap.Dar pe usa intra un doctor cu o seringa în mana. Eu nu puteam riposta așa ca îmi înfige seringa în mana și pompează tot lichidul în brațul meu. Simt Cum îmi amorțesc toți mușchii și subit Mi-se face somn. Privirea mea se încețoșeaza.

----O zi mai târziu----
Mă trezesc cu o durere de cap. Ridic capul de pe perna.Langa ușa mea aud Multă zarva.Incerc sa mă ridica dar văd ca picoarele meu era prins de pat cu o cătușe. Minunat! Acum nici nu mă pot ridica din pat. Ușa se deschide și intra o asistenta. Care îmi aduce niște pastile.
Eu:Stai putin de ce este atâta zarva?
Ea:Tu ai ucis acea asistenta.Si fica sa trebuie sa lucreze aici în locul ei.
Eu:De ce?
Ea: Pentru ca nu ne permitem sa pierdem o asistenta.Si așa sunt în minus.Acum i-ati pastilele!
Eu iau pastilele și mă întind.
Săracă fata.Sa lucreze printre atâtea handicapați.
Mă pun în pat și privesc tavanul. Este asa de plictisitor.
Seara vine și o asistenta intra pe usa.Trebuie sa îmi iau și celelalte calmante.Dar de data ăsta pe usa intra Kris.O doamne!Dacă asistenta aia era mama ei?Și dacă ea va fi forțată sa trăiască aici numai din cauza mea. Ea îmi pune pastilele pe masa și se întoarce spre ușa și vrea sa plece. Dar eu o prind de mana.
Eu:Kris?
Kris:Namjoon?
Eu:Ce faci aici?
Kris:Mama mea a fost ucisă. Eu trebuie sa lucrez aici cu mătușa mea.Adica sora mamei.
Eu:Îmi pare rău pentru pierderea ta.
Kris:Ei bine dacă așa a fost sa fie. Mă vorbim Namjoon. Voi mai veni pe la tine.
Eu:Bine.
Kris:Pa!
Eu:Pa.
Ea pleaca. Of săraca de ea.Daca ar ști ca eu i-am omorât mama nu ar vrea sa mă mai vadă. Din contra m-ar  omor.
Îmi iau pastilele și mă așez iar în pat.
După nici 10 minute ușa se deschide zgomotos. Intra o asistenta furioasa.
Ea:Asculta aici!Osa am grija sa mori!
Eu:Cine ești tu?
Ea:Eu sunt Jisoo mătușa lui Kris și sora asistentei decedate. Îi voi convinge ca ești nebun și atunci vei vedea tu!
Eu nu apuc sa mai spun nimic.Ea pleaca închizând ușa. Ar trebui sa îmi fac griji. Kris osa mă urasca nebuna aia osa mă omoare. Iar eu.......Nu știu ce o sa fac.

Hei acesta este și urmatorul capitol sper sa va placa. Acum am teze teste și simulări. Dar dacă va place după ce trec voi încerca să postez mult mai des.

Va pup!😜😛😚😘😙