Capitolul 2

1K 35 11
                                    

-----Bună ziua!--îi spun zâmpind--

-----Bună ziua-- spune zâmbind, are un zâmbet aşa perfect-- Ruggero Pasquarelli.

-----Karol Sevilla.

-----O să petrecem mult timp împreună de acum încolo--zâmbeşte din nou--

-----Sigur--îi zâmbesc şi eu--

-----Hai, ia un loc--zice arătând spre masuța de cafea--

Când ne aşezăm intră doamna aceea care era pe coridor şi ne aduce două ceşti de cafea, ea cred că este secretara.

-----Mulțumesc mult, Ana--zâmbeşte din nou...pff am intrat doar de două minute şi deja nu îmi pot să îmi iau ochii de la zâmbetul său--Acum ne poți lăsa singuri, avem de discutat.

-----Sigur domnule--spune si trage uşa după ea--

-----Şi, cum te simti în prima ta zi de stagiar? Emoții?--intreaba in timp ce işi amesteca in cafea--

-----Destule...

-----Nu te stresa va fi bine, o să vezi că o să facem o echipă minunată.--spune foare sigur pe el--

-----Aveți dreptate domnule.--în cerc sa par la fel de sigură--

-----Te rog, nu mă lua cu domnule şi cu chesti din acestea mă faci să mă simt bătrân, spunemi Ruggero--râde, iar eu mă simt cam prost--

-----Ok, Ruggero--rad si eu--.

-----Aşa te vreau. Deci să îți spun ceva despre mine am 25 de ani--e doar cu trei ani mai mare ca mine, şi deja are stagiari, sper să nu regret alegerea pe care am facut-o --m-am născut în Italia, sunt singur, nu am iubită şi eu am terminat stagiatura anul trecut şi am avut noroc în toate cazurile deoaece le-am câştigat pe toate --nu ştiam că este aşa de bun-- de aceea am putut lua şi eu un stagiar. Acum tu--zâmbeşte din nou, iar eu zâmbesc fară să vreau--

Mă prezint şi eu iar apoi începem să discutăm despre ce urmează să se întâmple în următorii doi ani. Mi-a spus despre cazuri procese şi cum decurg ele. Sunt foarte nerăbdătoare să încep primul meu caz şi bineînteles să îl şi câştig.

După ce mă pune la curent cu câteva dintre cazurile actuale plec acasă deoarece el are un proces. Merg la cămin ca să îmi fac bagajele iar în seara aceasta mă voi muta în noul apartament. Sinceră să fiu o să îmi fie dor de locul acesta. Apăs pe clanță, dar este încuită. Când vreau să introduc cheia în broască aud puțin zgomot din cealaltă parte a usii.

-----Cine e?--înteabă Vale--

-----Sunt Karol, dechide uşa odată, eu mi-am uitat cheia--îi spun eu minunatei mele colege de cameră--

Vale îmi deschide uşa şi e doar în sutien iar părul ei e puțin cam ciufulit. Sunt sigură că am ajuns puțin cam devreme.

-----Am întrerupt ceva?--spun intrând în cameră--

-----Nu, nu ai întrerupt nimic...--minte deoarece sa roşit toată la fața--

-----E în baie, nu?--o întreb iar ea devine tot mai roşie--

-----Mmm...

Dragoste de avocațiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum