SCRISOARE NEEXPEDIATĂ
Eu sunt victima,iar criminalul este destinul care mă ține în mâinile timpului,mă ține pe loc,mă încetinește,mă ține departe de el,de persoana pe care o iubesc,nu numai eu fiind în pericol,ci și el.
În momentul ăsta îmi vine să plâng....nu știu de ce...sau știu? Numai când mă gândesc la faptul că îmi irosesc toată dragostea pe cineva care nu mă iubește,aș plânge.Aș plânge dar nu mai am lacrimi.Îmi este foarte greu când nu sunt cu el;nu pot explica în cuvinte.E cel mai greu,asta mi-e cel mai greu;când ajung acasă și mă gândesc că seara trebuie să mă culc,și știu că o să adorm cu el în gând,și că o să îl visez...ca în fiecare seară,mi-aș dori să râmăn în lumea viselor.În lumea din visele mele totul e perfect,este exact așa cum îmi doresc eu să fie.Dar e imposibil.De aceea se numesc "vise",nu?...pentru că rămân vise,nu se împlinesc. Încerc să îl uit,încerc să îmi impun să nu-l mai iubesc,dar cu cât mă gândesc mai tare la faptul că trebuie să mă opresc din a-l iubi;încep să îl iubesc și mai mult.Și pe zi ce trece,când îl privesc în ochi,mă îndrăgostesc și mai tare de el,dar am impresia că el se îndepărtează de mine,cu cât mă apropii mai mult de el.E ca și cum eu aș încerca să urc pe o scară rulantă de coborâre,iar este la capătul treptelor.Merg către el,dar defapt eu sunt cea care merge în loc,iar el nici nu se gândește să coboare,măcar să mă ajute să urc...
Numai la el mă pot gândi,și plâng,și mă uit pe geam,încerc să nu mă mai gândesc la el,dar nu reușesc,și mai multe lacrimi fierbinți se rostogolesc pe obrazu-mi rece.
Când nu sunt cu el,parcă în mine are loc o furtună în mijlocul oceanului;cu fulgere,tunete,valuri mari și înspumate,iar apoi,când privirile ni se întâlnesc,norii întunecați dispar,soarele strălucește din nou puternic,ca o bilă de foc imensă deasupra valurilor oceanului de amintiri care se liniștesc,îmbrățișând nisipul galben-auriu. Sunt momente în care mă simt pierdută fără el.E ca și cum el e busola mea.
Eu sunt genul de persoană care se îndrăgostește ușor,și uită greu o persoană,și din cauza asta am suferit întotdeauna.Sunt sigură că la un moment dat nu voi mai putea să țin totul în mine,este un secret care mi-a schimbat destinul.Dar mi-e greu să mă mai pot încrede în cineva,deoarece,până acum,nimeni nu a putut să-mi păstreze vreun secret.
Este îngrozitor ca noaptea să adorm cu el în minte plângând,și a doua zi să mă prefac că totul e în regulă.E ciudat să iubești pe cineva care nu te iubește,e groaznic când încerci să uiți acea persoană și să nu reușești,te simți slăbit când de fiecare dată dai greș.Pur și simplu pierzi în fața iubirii interzise,și partea cea mai rea e că fără acea persoană nu mai poți respira,ai senzația că ești singur în lumea asta mare,care parcă luptă împotriva ta,iar când ești cu persoana iubită,totul e bine și frumos,viața prinde culoare din nou,nu mai e în alb-negru.E ca și cum prezența lui,el,mă ține în viață.Dacă ar știi cât sufăr și cât de mult am nevoie de el acum,efectiv,l-aș îndepărta de mine,aș înrăutăți lucrurile.Totul s-ar întoarce împotriva mea,și mi-e teamă.
Vise interzise,
Gânduri transparente,
Controlează creierul unui îndrăgostit,
Cel care iubește,dar nu este iubit...
Declarații inutile,
Speranțe,o mie,
Îmi paralizează corpul,
Rămân cu gândul la tine,
Rămân cu gândul la cum eram demult,
Cu gândul la faptul,
Că dacă mă iubeai
Cum te iubesc eu pe tine,
N-aș mai fi scris despre tristețe,
Aș fi scris despre noblețe...
