ARTA NOPȚII
Chiar acum,sunt în avion,în drum spre Anglia,Londra.
Decizia părinților mei de a ne muta în Londra,nu m-a încântat prea mult.Când am aflat că ne mutăm definitiv,m-am gândit că îmi va fi dor de prietenii mei de aici,m-am gândit că o să îmi lipsească rudele,dar nu în ultimul rând...el.
Totuși,priveliștea aceasta e superbă.Este prima oară când călătoresc cu avionul,în cei cincisprezece ani de viață ai mei.Am vizitat aproape toată Europa,doar în vacanță.De mult în doream să merg în Anglia,dar,nu m-aș fi gândit niciodată că ne vom muta acolo. A trecut aproape mai bine de o oră de când zburăm,iar eu tot nu m-am săturat să privesc norii de sub noi care se pot asemăna perfect cu niște bucăți mari de vată de zahăr.Par apetisanți...și pufoși,iar Pământul se vede perfect.Parcă aș răsfoi un atlas de geografie 3D.
-Mami,de ce norii ne urmăresc? Am auzit-o pe fetița ce stătea în spatele meu șoptind către mama ei.
-Ei au grijă de noi.Dacă avionul o să cadă,norii vor fi acolo,pregătiți să ne prindă,a răspuns cu blândețe mama fetiței,tot în șoaptă.
-Wow...vreau și eu să fiu un nor,a răspuns cu uimire fetița.
-Pregătiți-vă pentru aterizare,se aude o voce de femeie,serioasă.Pregătiți-vă pentru aterizare,repetă vocea.Când am auzit că vom ateriza,am avut o tresărire,dar,pentru o clipă,m-am gândit la cei de acasă,la el.Ne-am pus centurile de siguranță,și dintr-o dată,am putut simți cum avionul se duce ușor,în jos.Aterizam.
Când am ajuns în Londra,ne-am luat bagajele și am luat metroul până în cartierul unde vom locui de acum încolo.
După o lună în care ne-am decorat noua casă,în sfârșit,mama m-a înscris la un liceu public. Mai pe seară,am ieșit să mă plimb prin parcul cel mare,unde m-am așezat pe o bancă.În jurul meu..cam pustiu.
Afară-i frig și vântul bate...
Sunt singură pe-o bancă,
Sunt singură-n noapte.
Felinare în jurul meu,
Îmi fac lumină-n gânduri,
Gânduri ce le scriu într-o carte.
Oameni necunoscuți se plimbă,
Am impresia că-s altundeva,
Visez,să mă trezească cineva.
Am un sentiment de frică,
Am un sentiment de dor,
Pentru casa mea,
Pentru părinții mei,
Pentru popor.
Sunt într-un loc străin,
E și mai frig,
Am înghețat,
Nu e cum m-am așteptat...
Acum m-am ridicat,
Mă plimb pe strada-ntunecată,
Plină de necunoscuți,
Este înspăimântătoare,
Este o artă.
În timp ce stăteam pe bancă,în mijlocul parcului,am auzit niște foșnete din spatele meu.Aveam senzația că cineva mă urmărește îndeaproape.M-am întors,încercând să văd prin ceața care se lăsase.Am văzut o umbră...
