Străinule , eu îți scriu acum
Să mă călăuzeşti în lungul meu drum.
Nimic nu mai e roz în lumea mea
Şi cuget că numai tu mă poți ajuta.
Nu ştiu prea sigur cine eşti
Poate că eşti chiar prințul din poveşti.
Dar sper că tu mă vei călăuzi
Şi poate cu ajutorul tău mă voi putea găsi.
Eşti doar o fantasmă de brumă
Ce dispare ca un balon de gumă.
Prezența ta rece şi vaporoasă
Te induce într-o aură fioroasă.
Nici nu mai ştiu de ce-ți vorbesc
Căci de curiozitate chiar înnebunesc.
Doresc să ştiu cine gândul mi-a acaparat
Şi încet, încet inima mi-a vindecat.
Când la cer privesc , de ce neştiind,
Parcă prin nori îți văd chipul zâmbind.
Mi te imaginez frumos , blajin
Cu ochi strălucitori, cu-obrazul fin...
Când pe-afară sunt, tu mă-nsoțeşti
Simt că mereu unde apar, cu mine eşti.
Un înger blând şi binevoitor
Şi simt că alături de tine pot să zbor.
Când brațe de lumină chipu-mi mângâie
Îți simt pe pielea-mi rece mâinile.
Simt cum îmi mângâi uşor părul
Reuşind cumva să-mi alini dorul.
Mereu mă avânt prin amurgul serii
Pentru-a simți fiorul adierii.
Vreau să aud al vântului vuiet
Să mă las purtată de al tău sunet.
Aş vrea să dansăm un vals mai lent
Pe cântecul vântului omniprezent.
Să povestim de toate, ore-n şir
Şi de dulceața gurii tale să mă mir.
Ştiu că toate-s plăsmuiri deşarte
Căci ştiu că tu acuma eşti departe...
Dar eu am să continui să visez
Şi doar la gândul tău o să mă minunez.
Cu drag inchei aceasta cuvântare
Şi ziua revederii o aştept cu nerăbdare.
Scrisoarea mea trateaz-o ca atare
Cu dragoste şi dor , iubirea ta cea mare!
Nu am dedicat cuiva anume aceasta poezie.Doar am avut un moment de inspiratie si am scris ce mi-a trecut prin cap.
Sper sa va placa !
