Tot în lumea asta e trecător
Toți trecem prin ea ca într-un zbor.
Strângem orbiți bunuri deşarte
Şi nimeni nu mai deschide nicio carte.
Lăsăm de-oparte toată bucuria
Şi servim cu pioşenie numai avuția.
Nu avem timp să simțim sau să trăim
Căci cu gândul la avere iar fugim.
Între noi nu mai există pace
Şi să socializăm nu ne mai place.
Ne-am jertfit viața muncii şi tehnologiei
N-am mai lăsat un ungher gol prieteniei!
Mergem cu capul în pământ plecat
Şi parcă soarele de toți s-a săturat!
A trimis ploaie rece să ne bântuie
Căci doar aşa mai poate să ne mântuie.
Ne facem prieteni doar să nu fim bârfiți
Dar chiar de ei ajumgem să fim batjocoriți.
Nu mai contează că-s reali ori deocheați
Vrem doar cu degetul să nu fim arătați.
Încercăm să facem din muncă alegrie
Dar inima rămâne goală și pustie!
Nu munca ne-ntregeşte pe deplin
Ci doar un gând, un sentiment senin.
Să încercăm să ne schimbăm puțin
Şi viața socială să nu mai fie-un chin.
Nu vă-ndopați cu sentimente de hârtie
Şi lăsați viața viață să vă fie!
