Iubire ascunsa

Capitolul 4

-In general, clasele noastre sunt mixte pentru a adduce pace si armonie printe cele doua specii, insa anul acesta am facut doua clase separate pentru a pregati mutantii si semizeii mai bine,spune Profesorul in timp ce ma conduceala clasa mea.

Cu toate acestea eram prea absorbita de ceea ce vedeam in jurul meu. Holurile liceului erau impanzite de multe trofee, probabil de batalii ale eroilor. Un obiect mai special mi-a atras atentia si m-a facut sa ma aprorpiu de acesta.

-Acesta e cornul Minotaurului? intreb curioasa.

Insa profesorul ma astepta in fata unei usi mari, pe care am intrat de graba.

-Buna ziua copii, aceasta este noua voastra colega.Emma, prezinta-te te rog.

-Eu sunt Emma Frost si ma bucur sa va cunosc!spun zambind,insa zambetul meu piere cand il vad pe el...

Profesorul prezent la ora ma pofteste sa iau loc langa el... langa baiatul cu care m-am ciocnit ieri in fata liceului.Imi intorc fata sperand ca nu ma va aborda insa m-am inselat, caci acesta incepe imediat sa-mi vorbeasca.

-Buna! Ma bucur sa stiu ca suntem in aceasi clasa,imi zice acesta zambind.

Ma intorc catre el si ii zambesc inapoi. Restul orei incerc sa ma concentrez pe profesor, insa mintea mea zboara imediat la Gabriel.

Probabil va intrebati cum arata un profesor de la o scoala de mutanti... Ei bine el la o scoala normala ar fi probabil arestat, pentru ca e... albastru? Da, e albastru si paros.

Ora s-a terminat in sfarsit, iar eu ma indreptam spre iesire cand cineva m-a prins de mana. Mi-am intors privirea stpre acea persoana. Era Gabriel.

-Ce vrei? il intreb taios.

Pentru o clipa ezita, iar apoi se aproprie de mine, pana cand ajungem la o distanta milimetrica. Speriata incerc sa il evit, insa atunci puterea de care nu stiam mi se declanseaza speriindu-l.

-Emma, ai grija...

Dadeam foc la absolut tot ce prindeam, iar pe fata lui se putea citi frica.

In momentul acela a intrat pe usa profesorul, care a reusit sa ma calmeze si m-a rugat sa ma duc in biroul sau mai tarziu.Si as fi facut-o, daca nu m-as fi intalnit cu Jack pe hall, care cred ca era mai mult ingrijorat decat speriat.

-Emma, esti bine? Intreaba el imbratisandu-ma strans.

-Da sunt bine... Insa tu ar trebui sa te ingrijorezi pentru tine nu pentru mine,zic tremurand usor.

El era confuz... Se uitat ba la mine, ba la profesor si nu stia ce sa zica...

-Doar nu..., apuca el sa zica, dar ezita. Doar nu ti s-au activat,nu?

-Ba ma tem ca da... Si el e de vina...,zic aratand cu degetul inspre Gabriel.

Nu apuc sa clipesc de doua ori ca Jack sare la bataie, insa eu il opresc.

-E ok... nu a vrut.

Cand ma vede aproape plangand se inmoaie si decide sa il lase in pace si sa plece din scoala...

-Emma, plecam! zice pe un ton nervos.

-Dar... ,apuc eu sa zic... Mare greseala...

-Niciun dar, se intoarce acesta urland catre mine si ma trage brutal de mana.

Jake P.O.V.

Simt cum sangele imi fierbe in vene, iar faptul ca o vad pe Emma speriata de mine ma face sa tip si mai mult...

Cand am vazut-o langa el, ceva m-a facut sa ma dimt ciudat,buimac si poate... gelos?

Oare eu o plac pe cea mai buna prietena a mea? Nu, nu are cum sa se intample asta... mi-e ca o sora mai mica... dar totusi...

Gandurile imi sunt tulburate de vocea plapanda a fiintei de langa mine...

-Jake, lasa-ma!spune in timp ce isi trage mana din a mea...

O lacrima ii tradeaza ochii ce pareau mai degraba senini si timizi, ceea ce ma impinge la un gest mai putin asteptat de mine... O imbratisez...

-Imi pare atat de rau, ii spun frumoasei printese aproape plangand cuvintele.Chiar nu am vrut...

Simt cum o lacrima ii paraseste obrazul inflacarat si ajunge pe tricoul meu, iar eu, simtindu-ma vinovat, o urc pe motor si o duc inspre casa.

Nu dureaza mult si ajungem acolo, iar eu o duc in stilul miresei pana in camera sa unde o invelesc si osarut pe frunte, asa cum obijnuiam sa fac cu ea ca era asa de mica, iar colegii sai radeau de ea...

Privind-o imi dau seama tot mai tare de adevaratele mele sentimente pentru ea... O iubesc... si nu ca pe surioara mai mica si plapanda, ci ca pe o fata puternica si cu un trecut misterios in spate.

Inainte de a mai face ceva ce ar putea strica prietenia noastra, atat de pretioasa mie,decid sa ies din camera... insa vocea plapanda pe care o iubesc atat ma opreste..

-Jake? Nu pleca!striga Emma, pe jumatate adormita.

-In regula... spun si ma asez langa ea,tragandu-mi un scaun din camera acesteia.

O tin de mana, asa de calda si totusi rece...

Intr-o clipa de neatentie ,moment in care priveam cu noaptea se lasa peste Marele Mar, ea se ridica din pat si se uita la mine...

-Esti bine Jake?

Insa momentul acesta, in care ma uitam la chipul sau, mi-am lasat garda jos...Am sarutat-o.

Ssimteam cum buzele ei carnoase imi apartineau si ma faceau sa ma simt din ce in ce mai aproape de ea,dar ea a intrerupt sarutul.

-Scuze... nu am vrut, si parasesc incaperea, lasand-o in intuneric sa se linisteasca...

Imi cer scuze ca e mai scurt, insa am avut mai multa treaba zilele astea si nu am apucat sa scriu...

Va puup...