HRĂNEȘTE-MĂ CU IUBIRE

Interviu

        Acesta este primul meu interviu din partea @AgentiaWatt şi @aaliyah-almeea . Am dorit să fie şi aici pentru ca şi cititorii mei să mă cunoască mai bine. Vă mulțumesc!

        1. Inspiraţia provine din orice. Atunci când scrii ceva, ce te inspiră şi cum ştii că ceea ce scrii va atrage publicul?

        În primul rând, vreau să îţi mulţumesc pentru că te-ai gândit la mine şi pentru minunatele întrebări. Am răspuns cu mare drag.

        Acum, ca să răspund întrebării tale, să ştii că nu este ceva anume ceea ce mă inspiră: uneori poate fi o secvenţă dintr-un film, alteori, un simplu vers dintr-o melodie. Dar, de cele mai multe ori, inspiraţia mea apare odată cu lăsarea nopţii – de aceea, persoanele care mă cunosc mai bine îmi spun „bufniţă". Liniştea, cel mai probabil, îmi e cea mai bună sursă de inspiraţie, alături de întuneric. Acum, sinceră să fiu, nu cred că ai putea vreodată să ştii cu certitudine dacă ceea ce scrii atrage cititori. Poţi doar să speri şi să te încrezi în părerea lor sinceră, dar asta se întâmplă abia după ce postezi.

        2. Hai să facem cunoştinţă: Cum ţi-ai ales numele de scenă?

        „Numele de scenă"; mă faci să zâmbesc. Este numele meu real, cu unele mici modificări. Bianca Elisabeta = byancaelysa. Încântată să te cunosc, să vă cunosc pe toţi.

        3. „Dacă eram mai inteligentă eram mai periculoasă / Dacă eram mai naivă eram mai fericită". Crezi că "închiderea ochilor" în faţa faptelor persoanelor iubite te fac mai fericită?

        Ştii, aici e ceva de genul: „Ce nu ştii, nu te omoară!". Dar nu prea sunt de acord. Adică, eu sunt persoana căreia îi place să ştie totul. Nu ştiu dacă e ceva care să-mi scape. Poate că, uneori, e mai bine să nu ştii anumite lucruri, asta pentru că nu le-ai mai pune la suflet şi nu ar durea. Dar, pe de altă parte, nu aş putea să „închid ochii" la greşeli majore; aş prefera să le ştiu, să mă enervez pe moment, apoi să le analizez la rece şi să iau decizia cea mai bună.

        4. „De obicei, persoanele care îţi promit că nu vor pleca, pleacă primele". Ai plecat de lângă cineva chiar dacă i-ai promis că nu o să-l părăseşti niciodată?

        Cred că singurele persoane cărora le-am promis la un moment dat asta au fost părinţii mei. Şi da, mi-am încălcat promisiunea. Sunt la o distanţă considerabilă faţă de ei şi regret asta la fiecare aniversare şi sărbătoare, momente în care mi-aş dori să plec pe jos la ei. În rest, nu cred că a fost altcineva căruia să-i fi făcut o asemenea promisiune întrucât detest să nu îmi pot ţine cuvântul.

        5. Câteodată, singurul lucru care îţi aduce aminte de o persoană este durerea. Ai vreo persoană de care îţi aminteşti doar fiindcă simţi o durere în suflet?

        Timp de douăzeci şi şapte de ani, au fost atâtea persoane care m-au rănit. Cred că toate acestea au început de la grădiniţă, când educatoarea mi-a spus că i-am dus flori ofilite – cu toate că nu a fost deloc aşa – moment în care am plâns ore întregi, iar lista poate continua. Dar nu, nimeni nu m-a rănit atât de tare încât să resimt durerea sau să-mi amintesc de acea persoană doar prin prisma răului pe care mi l-a pricinuit.

        6. Oamenii îţi spun „urmează-ţi inima", dar în ce direcţie o iei dacă inima ta e ruptă în două?

        Întrebarea ta îmi aminteşte de un citat despre care pot să spun că m-a făcut să meditez puţin. Suna cam aşa: „Where shall I go? To the right, where nothing's left? Or to the left, where nothing's right?" (Încotro ar trebui să merg? La dreapta, unde nu a mai rămas nimic? Sau la stânga, unde nimic nu mai e cum trebuie?). Ştiu, traducerea nu are acelaşi impact ca şi originalul. Însă, răspunsul meu ar fi „înainte". Capul sus şi mereu înainte!

        7. „Bucuria mea vine de la Dumnezeu". Ai vreo bucurie datorită căreia nu te mai opreşti să-I mulţumeşti lui Dumnezeu?

        Nu sunt o persoană habotnică şi nu pot să spun că mă rog constant la Dumnezeu. Dar atunci când simt nevoia să o fac, Îi mulţumesc pentru sănătatea mea şi a familiei mele. Iar atunci când plec de sărbători în vacanţă, după un an de străinătate şi fără vreun contact cu religia, opresc la o biserică şi Îi mulţumesc pentru că m-a dus cu bine acasă.

        8. Adolescenţa: ţigări ascunse, poşete pline, râsete, petreceri, certuri, împăcări: cei mai frumoşi ani din viaţă. Te-ai mai întoarce în trecut pentru a trăi aceşti ani?

        O să-ţi răspund aşa cum o face orice adult responsabil. M-aş întoarce, dar să am mintea de acum. Pentru că era tare frumos. „Fără griji şi fără bani", cum cânta Călin Goia, solistul trupei Voltaj.

        9. Când ai aşteptări mari de la o persoană, vei fi dezamăgită; când ai aşteptări mici, rămâi surprinsă. Te-a dezamăgit vreo persoană de la care aveai aşteptări foarte mari? Dar ai rămas surprinsă de vreo persoană de la care aveai aşteptări mici?

        Am fost dezamăgită şi surprinsă deopotrivă. Dar, în general, nu prea am aşteptări mari de la oameni. Consider că îi pot „citi" destul de bine, iar astfel calculez cam cât de mult îmi pot ei oferi încât să nu fiu dezamăgită. Dar dacă cineva mă surprinde – şi mulţi au reuşit – asta e cea mai plăcută surpriză pentru mine.

        10. Cei mai mulţi oameni uită să fie ei înşişi şi se pierd în mulţimea de chipuri false. Ai uitat vreodată să fii tu însăţi în faţa unor persoane?

        O întrebare tare grea. Sunt oameni şi oameni. Unora le place să fie linguşiţi, altora le place să li se spună totul în faţă. Dar cred că au fost şi momente în care m-am uitat pe mine în faţa unor persoane şi m-am comportat exact cum a cerut-o respectivul sau situaţia. Cred că o facem cu toţii la un moment dat şi nu consider că te numeşti „om cu două feţe". O faci pentru că trebuie.

        Bonus: Câte luni din an au douăzeci şi opt de zile?

        Unele au treizeci, altele au treizeci şi una. Dar toate au douăzeci şi opt de zile.

        Draga mea @aaliyah-almeea , îţi mulţumesc tare mult pentru acest prim interviu al meu şi îţi doresc succes pe toate planurile! Te îmbrăţişez cu mare drag!