Harry Potter ♔ imagines [ro.]

■ Imagine 04 || "james sirius potter" [#1]

Requested by: FandomsAreLife239

Enjoy!

Grădinile de lângă serele pentru Ierbologie erau cel mai bun loc pentru a-ți petrece o zi de sâmbătă, după părerea ta. Mirosul florilor plantate de tatăl tău îți însenina întotdeauna ziua, oricât de proastă ar fi fost aceasta. Ai luat o mică gură de cafea, în timp ce te îndreptai spre sere, soarele puternic de deasupra relfectându-se strălucind în cravata ta cu auriu și negru.

- Ești cam devreme aici, nu crezi?

Aproape că ai sărit din cauza sperieturii, reușind performanţa de a vărsa aproximativ jumătate de cafea pe roba ta.

- Băieți!

- Te-am speriat? întrebă Fred, râzând.

- Dacă am făcut-o, nu a fost intenționat, adăugă James.

- Nu-i nimic, ai spus tu, zâmbind.

James apucă un prosop dintr-o pubelă specială pentru orele de Ierbologie și ți-l întinse, pentru a putea să te cureți. După ce ai făcut-o, cât s-a putut, ai aruncat prosopul într-o altă pubelă pentru gunoi.

- Asta o să lase categoric o pată, remarcă James, strâmbându-se.

- Măcar e bine că nu am doar un set de robe, ai spus tu, punfind în amuzament.

Sigur, Fred Weasley și James Sirius Potter erau prietenii tăi cei mai buni de când vă cunoscuserăți în anul I, însă niciodată nu se știa cu ei. Tocmai de aceea aveai trei seturi de robe luate de pe Aleea Diagon, în cufărul tău din dormitorul fetelor, din Turnul Astropufilor.

- Dar de ce o porți? întrebă Fred. E sâmbătă.

- Pur și simplu simt că ar trebui s-o fac, i-ai explicat tu, pe jumătate serioasă, pe jumătate amuzată de propria ta glumă.

Apoi, v-ați mai plimbat câteva minute prin jurul serelor, după care v-ați îndreptat din nou spre școală, care era pustie. Normal, ai gândit tu, cine să fie înăuntru într-o zi atât de frumoasă? Ajunsă în dreptul Turnului Astropufilor, ai alergat înăuntru pentru a îți schimba roba cea pătată, în timp ce Fred și James te așteptau afară.

În dormitorul fetelor, în fața patului tău, se afla cufărul cu robele necesare. Te-ai aplecat și ai ales-o pe cea care arăta cel mai curat, după părerea ta, după care ai înșfăcat pe furiș și o pătură subțire.

Atunci când ai ajuns din nou în dreptul celor mai buni prieteni ai tăi, v-ați îndreptat spre locul vostru preferat de lângă lac: nu că ar fi fost mare lucru, ci doar un copac gigantic, care vă atrăsese atenție deoarece ținea foarte bine de răcoare și umbră, în zilele călduroase precum aceasta. Soarele era sus pe cer, parcă zâmbindu-vă. Lângă el nu se zărea nici măcar un nor. Fred și James te ajutară să întinzi pătura pe iarba pătată de rouă.

- E prea strălucitor! se plânse Fred, în timp ce reflexia soarelui din lacul de lângă voi lumina în ochii săi.

- Atunci nu te mai uita la lac! chicoti James.

Ai zâmbit, de-abia abținându-te să nu râzi, în timp ce îi priveai amuzată pe cei doi prieteni ai tăi: Fred, care încerca să se rotească într-un alt unghi, pentru ca soarele să nu-i mai vină în ochi, și James, care își scutura capul, râzând.