Uita de trecut. Ai in faţa o noua viata.

Capitolul 2

Ora de mate. 8:02. Profu' e in clasa deja. Nu putea si el sa întârzie? Sa imi faca o zi mai buna? Nuuuuuuu. Închisoarea ma uraste. Dupa asta am 2 ore de chimie si una de bio. Dupa Engleza si plec din locul asta oribil.

   Ma uit la Carl care imi zambeste cand observa ca ma uitam la el. Eu îi zâmbesc inapoi si ma inotrc in fata apropiindu-ma de el si punându-mi capul pe umărul lui.

Eu:Nu suport închisoarea asta....
îi sporesc.

Carl:Nici eu dar trebuie sa rezistam.

Eu:Dar nu mai pooot...
Ma plang.

Carl:Au trecut doar 4 minute. Te descurci tu.

    El imi zambeste si imi da un pupic pe obraz. Deodată ma simt mai bine. Ce norocoasă sunt ca el este aici si ca....nu a fost....o minciuna...ca si viata mea. Dar cel mai ciudat lucru a fost ca si el m-a visat. Adică e posibil asa ceva? A descris exact ce am visat eu. Daca el chiar a fost trimis de  Dumnezeu pentru ca eu sa trec prin toate astea? Daca o sa dispara? Daca o sa raman singura din nou? 

   Multe intrebari imi umbla prin minte si incep sa ma intrstez. Adică ce vreau sa spun este ca aura lui Carl este prea curata. Nu cred că un om o poate avea asa. Si daca este adevarat atunci chiar sunt cea mai norocoasă fata.

*pot sa spun ceva?*

Sigur. Ce e?

*ummm...pai cum eu sunt baiat, vad ca parca ar vrea sa ascundă ceva*

Carl?

*da...dar nu sunt sigur. Ar trebui sa il intrebi*

O sa il intreb, dar dupa ce se suna.

*ok. Dar iti amintești ca ti-am spus asta si la inceput. Acum o luna si ceva. Poate mai bine de atat*

Da. Imi amintesc. Dar Carl nu mi se pare tipul ala de băiat care ar ascunde ceva. In special de mine.

*eu doar zic aici ceva. Poate mi se pare mie sau poate nu*

Mdea....o sa il intreb in pauza. Acum mi-am imaginat toate pitipoancele din clasa. Omoară fara mila Jeff -_-

*oki. La asta ma pricep :>*

    Cat Jeff omora acele pitipoance din mintea mea eu imi întorc privirea spre Carl. Se uita in jos si nu părea să fie fericit. Aura lui inca este pură. Nu vad ceva in neregulă cu ea. Cand isi da seama ca ma uit la el zâmbete si se uita la mine.

    Eu scriu pe o foicica "in pauza mergem langa ciresul din curte."

  El da afirmativ din cap si imi zâmbeste. Imi place sa il vad fericit. E dragut.
  Dar acum cred ca e timpul sa scriu si eu ceva din cele 2 table pline ochii de ecuații și problemele.
            Matematica trebuie sa se maturizeze și sa îsi rezolve singura problemele.
.
.
.
*se suna de pauza*

     Aleluiaaaaa. Am reusit sa nu adorm si eu odata saptamana asta.
 
      Acum merg cu Carl pe holurile scolii spline de pitipoance si cocalari din cand in cand fiind si cateva persoane normale si fara mofturi.

    Ajungem in fata copacului. Eu mă uit la Carl care făcea acelasi lucru.

Eu:Carl...este ceva despre care nu vrei sa vorbesti cu mine sau care te frământă?

Carl:Umm...nu...

Eu:Esti sigur?

Carl:Dea....

Eu:Oh...ok. Daca este ceva doar spune-mi.

Carl:Pai...defapt...ar fi ceva care ma frământă.

Eu:Ce este?

Carl:Uite...părintii mei au avut mai multe certuri si ar vrea sa divorteze...si...imi e teama ca te voi pierde daca fac alegerea gresită.

Eu:Cum adica sa ma pierzi? Carl, voi fi mereu alaturi de tine. Nu conteaza. Nimic nu ma poate despartii de tine.

Carl:Da...dar trebuie sa aleg cu cine sa stau...

Eu:Stai cu mine.

Carl:Esti sigura ca nu deranjez. 

Eu:Sunt singura. Doar că am un frate care e cam fatalau si ma tot întreba de tine si daca suntem impreuna. Chestii de astea.

Carl:Serios? Fain de tine. Eu sunt singur la parinti.

Eu:Oh...inteleg cum te simti...

Carl:Mdea....ce conteaza este ca acum te am pe tine. Cea pe care o iubesc.

     Carl ma pupa pe frunte iar eu zambrsc.

*sti ca eu acum sunt chiar gelos...nu?*

Hai nu fi gelos. Adeca. Uita-te ma la copilu asta ce perfect este.

*poate prea perfect...*

Esti doar gelos-_-

*corect*

   

Hei killeri.

Scuze pentru inactivitate. Dar ma revansej. Azi urmează sa postez inca un capitol.
Va pup.