Uita de trecut. Ai in faţa o noua viata.

Capitolul 3

De ce esti asa de gelos marog? Oricum nu ma iubesti-_-

*crezi ca tot visul tau a fost doar o minciuna? Nu. Eu. EU ERAM ACOLO. Vorbeam cu tine. Tineam la tine. Te iubeam.*

Pai atunci de ce ai vrut sa ma omori?

*nu puteam sa imi pese atat de mult de tine. Nu puteam sa fiu la fel de bun. Ma inmuiam.*

Pai si de ce nu ai facut-o cat eram in comă?

*am vrut o lupta. Nu am vrut pur si simplu sa te omor. Te lăsăm în lumea aia a ta perfecta*

Bai. Frate. Tu ai vazut ca eu pentru tine am plecat de acolo. Ca pentru tine am vrut sa ma sinucid. Totul pentru tine.

*mda....si acum m-ai lasat.*

Pentru ca tu ai vrut o lupta.

*-_-*

Nu fa fata aia.

*-_-*

Ok. Cum ma pot "revansa" intr-un fel sau altul ca sa nu fi asa de supărat?

*asta seara dupa ce adoarme toata lumea sări pe geam si te duci la conac*

De ce?

*doar fa ce ti-am spus*

Ok. O sa ma duc la conac asta seara.

Se sună de ora iar eu si cu Carl ne ducem inapoi in clasa. Normal ca pe hol nu se putea sa nu strige cineva dupa noi ca suntem nu stiu cum. Cred ca am rupt o mana cuiva.... O merita. Toti cei ca el merita moarte.

Intrăm in clasa si ne asezam in băncile noastre. Punem caietul de chimie pe masa si îl asteptam pe profesor. Da sa nu vină,da sa nu vine, da sa nu vine.

Usa s-a deschis si pe ea intra o profesoară cu parul de un rosu aproape de visiniu si arata a 20 de ani. Spune ca nu facem chimie azi. Doar spune.

Profa:Asta nu veti face chimie, dar eu va voi supraveghea. Si chiar daca nu sunt profesoara voastră pot sa va stric mediile.

Noi toti tacem si ne uitam la ea. Wow. Ok. Gata boss calmează-te. Nu iti lua job-ul atat de serios. Esti de apropape o varsta cu noi.

*dupa 2 ore in care eu si Carl vorbeam si radeam silentios*

Aleluiaaaa. S-a sunat. Acum tanti poti pleca. Ceauuu. Hai. Pleaca. Misca-ti curu tau din clasa noastra. Ceaules.

Profesoara părăseste clasa si colegii incep sa faca pe nebunii... Ceva normal...Doar ca mi se pare Ceva neinregula cu Andy. Pare trist.

Eu ma asez langa el si pentru cateva secunde ma uit la acesta.

Eu:Esti ok Andy?

Andy:Da...

Eu:Nu prea pari.

Andy:Sunt ok...

Eu:Andy nu ma mintii.

In vocea lui se auzea nesiguranta si tristetea lui. Suntem prieteni de atât de mult timp si nu vrea să imi spuna. Ce ma fac? Vreau sa il ajut.

Andy:Sunt doar obosit.

Eu:Oh...inteleg...vrei sa îi spun profesoarei sa te lase sa pleci acasa la următoarea ora?

Andy:Nunununu. Nu ma duc inapoi in iadul acela.

El isi pune manile pe cap si incepe sa plângă. Chiar daca are 18 ani e fragil. Are un suflet de copil. Viata lui a fost distrusă de catre tatăl său...

Eu:Uite...ai vrea sa stai la mine?

Andy:Dar nu vreau sa te deranjez. Sa devin o povară pentru tine.