Uita de trecut. Ai in faţa o noua viata.

Capitolul 11

Nico:Presimt ca totusi va fi ceva ce ne va impiedica pe una dintre noi.

Eu:Nu are sa fie asa de rau.

Katy:Da. Adica daca Tina stie un loc sigur atunci-

    Incep sa aud din ce in ce mai prost si incepe durererea de cap.

Eu:Nu din-nou.

    Îmi pun masinile la cap si ma ghemuiesc jos pe undeva. Nu vreau asta. Nu acum.

Eu:Duceti-ma acasa. Tony stie ce sa-

     Nu apuc sa mai spun ceva ca durerea de cap imi fura orice cuvant a-si vrea sa scot pe gura. Din cauza durerii teribile imi dau cateva lacrimi. Nu e momentul potrivit.

???:Cine spune ca nu e momentul. Doar am astept momentul acesta mult timp.

   Creatura. Argh. Urăsc chestia asta cu maini si picioare.

???:Am si eu un nume. Nu ti l-am spus pana acum dar am. Sunt un Barregson. Si numele meu personal este Wilson.

     Acum are chef de vorbărie. Cand durerea de cap e mai ceva ca in trecut. Trebuie sa ajung acasa. Trebuie sa merg la Tony. Stie ce are de facut.

Wilson:Dar nimic nu te poate salva acum. Prietenele tale nu pot si nici fratele tau. Am oprit timpul acum.

    Cum spune asta se aude un mic "click" si durerea de cap inceteaza. Sunt capabila sa imi deschid ochii si sa ma uit in prejur. Katy si Nico se uitau la mine speriate. Katy avea telefonul aproape de ureche si pot Sa vad un nume. "Tony". Deci l-a sunat. E bine. Desi cred ca oricine altcineva ar fi sunat salvarea.

Eu:Ai omis pe cineva.

Wilson:Serios? Pe cine?

Eu:Ai uitat de "îngerul" meu. Ai uitat de Carl! Una dintre cele mai importante personal din viata mea.

Wilson:Eee, hai! Inca mai crezi in minciuna aia? Peste ceva timp are sa dispară. Dupa. EU voi fi mereu cu tine.

Eu:Ba nu! Nu vei fi! Si tu esti cel care minte! Am învătat sa nu te cred ! Tot ce spui TU este i minciuna! TU esti cea mai mare minciuna! Vei fi anihilat de mine!
Wilson:Mi-ar plăcea să vad asta!

Eu:Dispari odata!

Wilson:Tu ai vrut asta...

     Wilson se îndepărtează si "click"-ul e aude din nou. Durerea de cap revine ca o săgeată în mine. Îl URASC!  Lacrimile isi fac din nou aparitia pe obrajii mei reci apoi vocile prietenelor mele de aud ca un ecou îndepărtat in mintea mea. Pana la urma totul devine nergu...

  Acum unde mai ajung?
*
*
*
*
*
*
*
     Ma scufund mai adânc si mai adânc. Lumina devine tot mai slaba si vederea mai neclară. Incerc sa înot la suprafata, dar e in zadar. Ma las luata in imbratisarea intunericului.

   Acum, lumina este inexistentă si eu continui sa ma scufund. Sperantele imi sunt moarte. Nu voi reusi.

???:Poti sa o faci! Stiu asta! Lupta! Fi puternica! Nu fi ca mine! Zbate-te si inoata pana ajungi la suprafata! Nu te da bătută! Nu e sfarsitul!

    Jeff? Jeff! Imi întorc capul în dreapta si in stanga. Era acolo. Se uita la mine cu căldura si parca vrând să imi deie toata speranță lui.

Eu:Jeff!

     Balonase mici si mari de aer iese din gura mea pare sa fie insuficient.

Jeff:Nu vorbii. Nu vreau sa mori! Acum inoata! Înoată cu putere! Dupa cum ti-am spus nu te da batuta!

      Eu înot catre el in loc sa înot in sus. Îl iau in brate si îl tin strans. Nu stiu cum sau de ce dar parca incerc sa imi cer scuze pentru ce am facut.

Jeff:E okay. Nu e nevoie de scuze. Te-am iertat de mult.

   Lacrimile simt cum stau sa iasa la iveală.

Jeff:Du-te! Fi puternica! Lupta in continuare!

     El dispare încet si toata lumina si căldura care se formase dispare. Nu! Nu nu nu nu!  Nu disparea!

Eu:Jeeeeff!

      Aerul devine tot mai insuficient. Incep sa înot inapoi in sus. Înot si ma zbat ca sa ajung sus, dar chiar înainte sa pot ajunge sus, raman fara aer, fara putere, fara sperantă.

   Jeff, Carl, oricine! Am nevoie de voi! Nu mă lăsati!

*Perspectiva lui Jeff*

    Ma trezesc brusc si respiratia imi este sacadata. Am lăsat-o singura. Nu...nu pot sa cred. Am lasat-o chiar daca mi-am promis ca o voi apără, nu o pot apără nici de mine. Mi-am promis ca o iert orice ar fi, dar pe mine cand ma voi ierta?

  Despre ce tot vorbesc eu aici? A fost doar un vis. Nimic...mai... mult. Parea atat de reala. Parea a fi atat de ea, parea a nu avea speranță... Nu! A fost doar un vis...

Eu:Doar...un...vis...

     Aud un ciocanit in usa si spun doar un simplu "intra" apoi priveam in gol. Chiar daca a fost un vis, ea parea prea adevărată...
Slender:Uite, Jeff. Ti-am adus bandaje no- la ce te gandesti?

Eu:La vis.

Slender:Jeff, e a mia oara cand o visezi. Recunoaste ca oricât ai incerca nu poti sa scapi de sentimentele pentru ea.

Eu:Cred ca ai dreptate... M-am inmuiat...

Slender:Daca vrei am o potiune pentru stergerea emotilor. Ce spui?

Eu:Nu. Atunci nu ma voi putea tine de promisiune si o sa o ranesc.

Slender:Fi atent aici. Nu ai mai omorât pe nimeni de aproape jumatate de an. Ori faci ceva cu emotile tale ori te dau afara din conac.

Eu:Nu poti sa faci asta.

Slender:De ce nu? Eu te-am adus aici, eu te pot da afara.

     Acesta pleaca din camera si ma lasa pe ganduri. Daca iau licoarea aia...am sa uit de ea...daca nu... s-a zis cu postura mea mea de criminal...

  

    Tu esti cel care poate schimba viitorul , lumea si pe tine însuti...
*
*
*
*
*
*
  
    Salutare killeri mei. Scuze pentru un capitol scurt dar nu prea am idei. Dupa cum ati vazut postez si rar din acelasi motiv. Aceasta carte nu va avea 30 sau mai multe capitole. Cel putin asa sper sa fie. In fine. Sper ca va place acest capitol si ne vedem data viitoare.

  P.S.: eu am cam plâns putin in timp ce scriam unele parti. ma emotionez singura;-;

Hai pa!