Uita de trecut. Ai in faţa o noua viata.

Capitolul 9

     
Eu:Poate ca este de vina faptul ca eu acum stiu adevarul.

Tony:Cum adica? Ce adevar?

Eu:Hai nu te mai preface.

Tony:Nu ma prefac. Spune odata.
Eu:Stiu ca eu am fost greseala. Stiu ca nu ma iubesti ca pe o sora!

Tony:Ba da te iubesc ca pe o sora! Si tu nu esti o greseala!!!

Eu:Ba da sunt! Stiu asta! Parintii au murit din cauza MEA! Nu te preface ca nu sti lucrul acesta.

Tony:Mai taci. Te iubesc! Si ei nu au murit din cauza ta. Nu te mai invinovatii singura.

     La momentul acesta plang in continuu. De ce nu vrea să recunoască adevarul?

Eu:Te rog să mă lasi singura ca sa ma linistesc.

Tony:Acum?Sa te las singura? Sper ca glumesti.  Trebuie sa te ajut sa te simti mai bine si sa te ajut sa realizezi ca nu esti o greseala si ca te iubesc ca pe o sora.

Eu:Dar nu ma mai mintiii. Mi-a spus adevarul.

Tony:Adevarul este ca te iubesc ca pe o sora si ca nu esti o greseala. Dar cine ti-a bagat toate astea in cap?

Eu:Creatura! Tot spune ca sunt aleasa! Nu inteleg la ce se refera! Nu mi-a spus. Tot ce a zis a fost c sunt o greseala si tot raul pe care vi l-am provocat. Faptul ca v-am ingreunat viata.

Tony:Nu mai crede in ce spune creatura aceea. Nu stie ce vorbeste.

         Fara alte cuvinte Tony ma ia intr-o îmbrătisare sincera si ma tine strans. El continua sa ma tina in brate pana cand ma opresc din plans si reusesc sa ma calmez.

        Nu mai stiu ce sa cred. Sunt in ceata. Dar dupa cum am spus. Trebuie sa nu imi mai pese de consecinte si sa las totul sa se întâmple dupa voia sa. Dar daca Tony nu ma minte? Daca el chiar zice adevarul? Sau...daca totul este încă un vis? Daca absolut totul a fost facut ca la final sa ma macine pe dinauntru?

    Gata!! Nu mai trebuie sa gandesc atat de mult! O sa incerc pe cat posibil sa nu imi mai pun atatea intrebari fara raspuns deoarece ma baga si mai mult in ceata.

Eu:Tony...?

Tony:Ce este?

Eu:Î-îmi pare r-rau....

        Spun asta si imi las privirea in jos. Chiar imi pare rau de cum m-am comportat. Nici eu nu mai stiu ce se intampla. Parca Nu mai sunt eu. Sunt altcineva...habar nu am. 

Tony:Este okay. Totul va fi bine.

Eu:De unde stii asta?

Tony:Pur si simplu stiu asta...o simt.

Eu:T-te cred...

     Eu il iau inapoi in brate si el face acelasi lucru. Chiar o sa am incredere in el. Sper sa nu îl dezamacesc. Nu o sa mai ascult creatura. Si daca simt o durere de cap. Am sa fug la Tony si am sa stau cu el. Pentru a ma simtii in siguranta.

~Dupa 3 luni~

       Totul este bine acum. Ma inteleg bine cu Tony, relatia mea cu Carl decurge bine si am reusit sa imi fac o prietena. O cheamă Katy dar eu îi spun Cookie. De asemenea am si un fel de "sora". O cheamă Nicole si îi spunem Nico sau Niky.
    
        Ele sunt doar doua dintre cele mai bune prietene ale mele ( si sora). Am reusit cumva sa rup bariera aceea de anxietate si am inceput sa vorbesc mai mult cu ceilalti oameni.

    Cookie este o fata frumoasa. Are ochii de un maro patrunzator si este foarte prietenoasă dar si copilaroasa cateodata. Parul ei este de un albastru deschis si putin buclat de fiecare data cand si-l lasa desprins. Dar si cand si-l prinde, arata superb: