Capitolul 35-Ploua

370 13 2
                                    

Rose Pov

Stateam asa de doua ore si nu aveam curajul sa ma ridic. Simteam ca nu am incotro sa merg daca m-as ridica. Tot astept sa vina cineva sa imi spuna ca toata chestia asta a fost un vis, defapt un cosmar. Astept sa ma cuibaresc in imbratisarea lui Dimitri, sa stam asa pana adormim si dimineata sa nu ii dau drumul. Astept, dar defapt ce astept? Sa vina cineva sa ma trezeasca sau sa imi spuna sa merg mai departe, pentru ca nu voi putea face asta. Nu atata timp cat Dimitri este acolo si eu aici. Imi este si frica sa ma ridic de jos pentru ca simt ca nu are rost, simt ca o sa ma sparg in mii si mii de bucatele atunci cand ma voi ridica si nu voi fi in stare sa stau in picioare.

Va vine sa credeti ca tocmai eu, Rose Hathaway, a recunoscut ca ii este frica? Ochii ma dor de la atata plans, dar nu ma pot opri. Lacrimile fierbinti continua sa cada pe obrajii mei reci ca gheata. Parul imi este lipit de spate, iar rochia scurta abia ma incalzeste pe ploaia asta. In sfarsit ma ridic din strada si am o singura directie in cap. Trebuie sa ajung cat mai repede acolo. Incep sa alerg si nu ma mai intereseaza faptul ca sunt in picioarele goale si ca sunt uda din cap pana in picioare. In scurt timp ajung la destinatie si bat la usa. Vad cum o lumina se aprinde in casa si aud cheia invartindu-se in usa.

-Rose? ma intreaba o voce de barbat abia trezita din somn. Ce cauti aici la ora asta? Si de ce arati de parca tocmai ai dat peste o armata de strigoi?

Mi-a facut semn sa intru in casa si nu am ezitat. Imediat ce am intrat la caldura mi-am dat seama cat de frig imi era. Mi-am intors fata spre usa si am dat de o oglinda. Ochii mei erau rosii si umflati. Machiajul pe care Viktoria s-a chinuit sa mi-l aplice era intins pe toata fata, iar pielea imi era alba. Picaturi de apa din par imi cadeau pe podeaua din lemn, iar zgomotul era asa de slab. Imi puteam vedea si respiratia la cat de frig imi era.

-Rose? se aude o voce de femeie din capatul holului. Tu esti?

-Oksana, spun eu. Am nevoie de tine.

-Ce zici sa vii dupa mine pana Mark iti aduce niste haine curate? ma intreaba ea.

Dau din cap in semn de raspuns si o urmez la bucatarie. Aprinde aragazul si pune apa la fiert. Nu dupa mult timp adauga si niste plante in apa care acum clocoteste si se aseaza in fata mea pe un scaun. Abia acum ma pot uita mai bine la ea si pare obosita, dar cred ca din moment ce este trecut de miezul noptii are si de ce.

-Poftim, imi spune Mark inatinzandu-mi niste haine si un prosop.

-Ce zici daca mergi sa faci o baie calda? ma sfatuieste Oksana.

-Baia e in capatul holului, imi face semn Mark. Te asteptam aici.

Ma ridic fara sa spun nimic, nu pentru ca nu as fi vrut sa spun macar un "Multumesc", dar pentru ca nu pot. Intru in baie unde scap de rochia mea uda si dau drumul la apa calda. Intru sub dus si ma las rasfatata de caldura apei ce se prelinge pe corpul meu. Bucati din ceea ce s-a intamplat in seara asta imi revin in minte, iar cuvintele lui Dimitri ma bantuie. Opresc apa si incep sa ma sterg cu prosopul, dupa care ma imbrac cu hainele pe care mi le-a dat Mark. Imi infasor un alt prosop pe cap si imi ridic rochia de pe jos. Iesind din baie dau peste Mark care era in hol si vorbea la telefon. Nu am inteles mare lucru pentru ca [,] conversatia s-a desfasurat in rusa. Imediat ce m-a observat a inchis telefonul si a inaintat spre mine.

-Lasa-ma sa te ajut cu astea, imi spune luandu-mi prosopul si rochia din brate. Oksana te asteapta in bucatarie.

-Multumesc, reusesc eu sa soptesc.

Un nou inceputWhere stories live. Discover now