"Intre multe alte lucruri, tu erai pentru mine si o fereastra prin care puteam privi strazile." - Franz Kafka
Dupa 2 luni.....
Inca o zi obisnuita incepe, iar eu am nevoie de mai multa cafea. In ultimul timp am inceput sa beau cafeaua ca pe apa. Nu exista zi in care sa nu beau cel putin 5 cani de cafea doar pentru a sta treaza. Cand adorm simt tristete, slabiciune, iar eu nu vreau sa fiu. Nu trebuie sa fiu asa. Nu trece zi in care sa nu ma gandesc la el. Ma gandesc daca e bine, unde este si de ce nu da macar un semn sa ne anunte ca este bine? Incep sa cred ca nu vrea sa fie gasit, dar imediat cum ma gandesc la asta ma duc la baie si ma bag sub jetul de apa rece. In ultimul timp am stat mai mult in preajma Lissei, iar noaptea cand se presupune ca ar trebui sa dorm, am facut unele cercetari suplimentare.
Ma ridic de pe canapeaua care mi-a devenit casa in ultimul timp si ma indrept spre bucatarie unde imi torn o cana mare de cafea. Ma intorc ianpoi pe canapea si incep sa tastez diferite chestii pe laptop-ul meu. Nu prea ma pricepeam asa de bine ce Abe a angajai pe cineva sa ma ajute. Acum ma descurc la fel de bine cum o face un profesionist. Imaginea unui plic apare in partea de jos a ecranului, anuntandu-ma astefl ca am primit un e-mail. Il deschid si sunt surprinsa sa vad ca este de la Abe. In ultimul timp nu prea am vorbit. Si prin ultimul timp ma refer la faptul ca l-am amenintat ca daca nu ma ajuta sa il gasesc pe Dimitri se va termina urat pentru el.
-Rose? se aude o voce prin usa. Stiu ca esti acolo. Deschide usa.
Prefer sa il ignor pentru ca va ceda candva, dar daca nu o face el atunci voi ceda eu si nu ati vrea sa fiti martori la asa ceva. Deschid mail-ul si il citesc cu atentie. Il mai citesc inca o sa ma asigur ca nu este vreo gluma si apoi inchid laptop-ul si m-am trantit pe canapea. Priveam tavanul de ceva timp pana cand o alta bataie in usa m-a facut sa realizez ca visam cu ochii deschisi. Mi-am dus mana spre cana de cafea aflata pe masuta din apropiere si am vazut ca nu mai are nici macar un strop in ea.
-Rose, deschide usa. Nu plec de aici pana nu deschizi, acelasi glas enervant se auzi de la usa.
Am aruncat cu o perna in usa strigand "Pleaca odata, nenorocitule!" dupa care m-am ridicat de pe canapea doar pentru a imi mai pune o cana de cafea. De data aceasta se racise, iar cand gura de cafea mi-a alunecat pe gat am simitit cum cad din picioare. Nu mai mancasem nimic de ieri dimineata, dar nu imi era foame. De 2 luni incoace nu am mai simtit nimic, nu imi este foame, nu imi este sete, nu imi este somn, nimic. Tot ce a m facut a fost sa stau cu ochii pe Lissa de la prima ora a diminetii( adica a serii deoarece noi traim dupa un orar octurn) pana cand se ducea la culcare. Cu toate ca mai proteste uneori nu aveam altceva ce as putea face. Cand Lissa dormea eu cautam indicii despre locul in care ar putea fi Dimitri.
Dupa multe batati in usa se pare ca Adrian s-a hotarat in sfarsit sa plece. Face asta in fiecare zi si deja mi-a ajuns. Nu mai pot. Nu mai suport sa il aud, sa il vad sau sa aud ceva despre el. Il ignor cat de mult pot, iar cand vine sa vorbeasca cu mine in timpul serviciului nu il bag deloc in seama. Am nevoie sa nu ii mai vad fata pentru cateva zile asa ca decid ca maine sa plec la Academie. Deja am vorbit cu Lissa si a zis ca nu are prea mare nevoie de mine si ca Jill s-ar bucura sa ma vada. Da, Jill s-a intors la scoala dupa ce ne-am intors din Rusia. Lissa a decis ca este mai bine pentru ea sa nu se afle in preajma noastra dupa ceea ce s-a intamplat atunci.
Am nevoie de valiza asa ca ma ridic de pe canapea si ma indrept spre camera. De cand m-am intors din Rusia nu am mai intrat aici. Nu suportam mirosul. Toate lucrurile miroseau a parfumul lui. Perna, hainele lui, pana si hainele mele. Ajung in fata usii si apas usor pe clanta, iar usa se deschide cu un mic zgomot. In camera razele slabe ale soarelui ajuns la apus se revarsa prin fereastra. Mirosul din camera imi invadeaza narile imediat ce deschid usa si simt cum lacrimile ameninta sa curga siroaie.
