„Adevaratele paradisuri sunt paradisurile pe care le-ai pierdut.”
Dimitri pov
Am procedat in tocmai cum mi-a zis Rose sa o fac. L-am luat pe Christian si am plecat imediat spre apartamentul regal. Chiar daca nu stiam unde este acesta, se pare ca o anumita parte a creierului meu stia. Cand am ajuns acolo instinctele mele de gardian au iesit la suprafata. Am cercetat locul ca si cand propria mea viata ar fi fost in pericol si doar cand am vazut ca nu este niciun pericol acolo am putut sa ma linistesc putin.
-Belikov, ce-i cu tine? ma intreaba Christian ingrijorat.
-Ce-i cu mine? il intreb disperat. Faza e ca nici eu nu stiu ce-i cu mine. Azi m-am trezit ca stiu unele lucruri care probabil sunt cele mai fericite lucruri din viata mea si acum asta. Poate sunt eu paranoic, dar asta nu miroase a bine.
A trecut ceva timp, petrecut in liniste pana cineva sa mai zica ceva si de data asta am fost eu.
-Ce dureaza asa de mult?
-Belikov, calmeaza-te. Rose este, probabil, cel mai bun gardian care a existat. Va fi bine.
Amandoi am tresarit cand usa de la intrare s-a deschis. M-am postat in fata lui Christian cu tepusa pregatita si am asteptat. In camera a intrat Regina urmata de Eddie Castile. Ma uitam dupa Rose, dar cand am realizat ca nu este cu ei mi-am dat seama ca ceva trebuie sa se fi intamplat. Mi-am imaginat fel si fel de scenarii in cap si nici unul nu era cu final fericit.
-Unde-i Rose? M-am trezit intreband cand mi-am revenit din visare.
-Belikov, cred ca ar fi mai bine sa stai jos, imi spune Eddie facandu-mi semn spre un scaun din apropiere.
-Nu-mi spui mie ce sa fac, Castile asa ca mai bine mi-ati spune unde este Rose. Este chiar asa de greu sa imi spuneti unde naiba este Rose?
A urmat un moment de tacere in care incercam din greu sa imi potolesc bataile inimii si sa imi amintesc ca „Ei sunt pe primul loc”. In secundele care au urmat, inima mea s-a mai potolit si am putut respira normal.
-Nu este, a spus Regina. Asta-i problema. Nici noi nu stim unde este.
Si atunci m-a lovit. Toate amintirile mi-au revenit si rulau in capul meu ca si cand as fi fost la cinema urmarind un film. Clipele frumoase petrecute cu Rose, noaptea de la cabana, noaptea balului urmata de vraja lui Victor si cum am ajutat-o sa scape din inchisoare cand Tatiana a fost omorata, dar si clipele urate ca atacul strigoilor de la Academie in urma caruia am devenit strigoi, cum am capturat-o pe Rose si am tinut-o in casa Galinei, hranindu-ma din ea sau cum Tasha a devenit dtrigoi din cauza mea si a rapit-o pe Rose, dar si faptul ca am fost mintit de femeia care o credeam mama mea. Simteam ca nu mai pot si a trebuit sa ma asez jos. Mi-am ridicat privirea doar pentru a intalni 3 perechi de ochii urmarindu-ma cu atentie si ingrijorare.
-Dimitri, esti bine? ma intreaba Regina.
-Nu stiu, reusesc sa spun. Mi-am amintit tot. Tot.
-Cum s-a intamplat asta? ma intreaba glasul curios al Reginei.
-Nu stiu, dar tot ce conteaza este ca stiu tot, Regina.
-Te rog, spune-mi Lissa. Doar stii cat de mult urasc cand cineva imi spune asa.
-Trebuie sa o gasim pe Rose. Si asta repede.
-Trebuie mai intai sa ne asiguram ca a trecut pericolul, Belikov, il aud pe Eddie spunand in timp ce isi verifica casca.
Am fost anuntati ca nu mai este niciun pericol si ca suntem in siguranta. Ne-am intors inapoi in sala in care a avut loc balul doar pentru a vedea cat de rau arata. Arata destul de rau, majoritatea geamurilor din sala erau sparte si peste tot erau strigoi fara viata. Pe ici pe acolo se mai gasea si cate un trup de gardian, dar nu erau multi. Mesele din incapere abia se mai tineau pe picioare, la fel si scaunele. Totul arata ca dupa razboi. Dupa ce am inspectat sala, marea majoritate a gardienilor, dar si Lissa, s-au strans in camera de consiliu. In capul mesei era Lissa si arata impunatoare.
